Neuitare

Marko și Sasha, prietenii mei sârbi îngropați fără lumânare în loc neștiut și nemângâiat de rugăciune, cântau cele mai faine melodii creștine. Cei doi nu aveau voce, dar cuvintele lor erau curate, lipsite de habotnicie și ură. Cântau în sârbă, așa că nu prea înțelegeam mare lucru, totuși inima mea cânta alături de ei, chiar dacă buzele mele nu știau să rostească cuvintele de laudă aduse Domnului.
În Postul Mare, se cuvine să pomenim numele celor care au luptat pentru credința creștină, pentru Sfânta Cruce și pentru pământul strămoșesc. An de an, mă bucur pentru că în veșnicie, prietenii și camarazii mei, păstrează puritatea albastrului. Alături de ei, sunt eroii neamului meu. Și Dornenii. Și flăcăii căzuți la datorie ai satului meu, Mălini . Când ei cântă se cutremură veșnicia, iar Domnul binecuvântează satele de munte, bisericile, sufletele creștinilor și aprinde lumânare celor îngropați în loc neștiut.
Binecuvântat fie numele celor care au luptat pentru credință. Neuitată fie jertfa lor. În veci !

Eduard Dorneanu
Mălini