CONFESIUNE DESPRE NIMIC

Renate a închiriat un mântuitor de talie joasă
împreună vor sta închişi între cinci ceruri
tăcerea lor va caligrafia povestea trupurilor izolate

ea vrea sa vorbească despre ceea ce nu s-a întâmplat
cum au măturat meteoriţii sufrageria
de ce un ciclop astmatic i-a zugravit dormitorul
din ce cauză ţestoasa vecinului de la etajul trei
şi-a început hibernarea în lada frigorifică

mântuitorul în misiunea de a diseca feminitatea
ascultă explicaţiile adulmecând aerul viciat al minciunii
în timp ce femeia zgârie cheia
seifului carnal

umbrele amanţilor imaginari
adună orele în capsule alături de prafuri albe
Renate repetă confesiunea despre nimic
mântuitorul spune da
altcuiva

Eduard Dorneanu
Mălini