LAMPIOANE

11256492_909791952395533_910086870_n

mai e timp de o îmbrăţişare
până
la a şaptea şi ultima rugăciune a zilei

ai putea să cumperi câteva lampioane din aluat crud
spune ioana
mie îmi place un fel de pâine nici neagră nici proaspătă
oamenii îi spun pâinea lui manole
seamănă cu pâinea de pe vremuri
are coajă groasă şi uneori găsesc în ea furnici sau lame acoperite cu sânge
dar eduard să ştii
cel mai bine ar fi să cumperi câteva lampioane din aluat crud
desigur răspund cu voce înceată
ai răbdare până ce penumbra va umple chivotul zidit în piatră purpurie
o să îţi învelesc cu lampioanele sânii
vei putea desena doi călăreţi şi un singur cal
nu-i aşa
aştepţi să fii sfârtecată de potcoavele prăfuite
apoi te vei aşeza deasupra mea iar măruntaiele tale se vor uni cu pâinea necoaptă

mă dezleg de braţele ioanei
rugăciunea dă ocol rugului şi se opreşte lângă cumpăna fântânii
ioana plânge şi frământă aluatul pe patul strâmb al motelului
voi naşte într-o zi de marţi spune ea
eşti mulţumit eduardule
spune eşti
nu răspund
privesc cum se înalţă la cer
pâinea şi aburul otrăvit al iubirii.

EDUARD DORNEANU

Din volumul ,,SACRA EROTICA”- Editura Tracus Arte