MĂLINI -VOLUMUL 1 -CAPITOLUL 25

974c6-eduarddorneanu_malini_coperta-195x215

Am ajuns în Fălticeni, în duminica orbului. După ce am coborât din taxi am primit de la o doamnă fardată strident un pliant care conţine o invitaţie la un cazino. Nu prea mă omor după jocurile de noroc. Săptămânal, joc un bilet care conţine evenimente sportive. Încerc să ghicesc rezultatele finale. Evident, nu prea câştig. Nu mă supăr. Joc doar 2 lei, aşa că aşteptările nu pot fi prea mari. La aceeaşi casă de pariuri joc (tot săptămânal) un bilet de 2 lei în care mizez că numerele 1, 16 şi 23 vor fi extrase la loteria maghiară. De 2 ani şi 6 luni pariez pe aceste numere. Evident, nu am câştigat.
Intru în cazino. Aş fi putut jura că am trecut de sute de ori prin faţa acestei locaţii, dar nu mi-am dat seama că e un local pentru împătimiţii jocurilor de noroc. O fisă pentru mesele de joc costă enorm. Cred că o să plec.
– Domnule, nu plecaţi, mi se adresează respectos unul dintre angajaţii cazinoului. Ce meserie aveţi dumneavoastră?
– Păi, sunt scriitor, am răspuns. Dar nu îmi pot permite să cumpăr o fisă de joc. E foarte scumpă.
– Domnule scriitor vă rog să nu plecaţi. Pentru oameni speciali ca dumneavoastră avem întotdeauna o masă de joc unde puteţi participa fără să plătiţi. Trebuie doar să jucaţi. Noi respectăm scriitorii. Vă rog din suflet să ne faceţi onoarea de a participa la unul dintre jocurile de noroc organizate de asociaţia noastră.
Nu ştiu ce să spun. L-aş refuza dar faptul că mi se permite să joc fără a cheltui puţinii mei bani mă bucură. Sunt curios.
– Bine domnule. Sigur nu trebuie să plătesc ceva?
– Se poate domnule scriitor? V-am spus că avem mese de joc la care trebuie doar să mizaţi. Nu plătiţi ci doar câştigaţi ceva. E un joc simplu, dar neapărat trebuie să mizaţi cu maximă atenţie.
– Şi acest joc are un nume? Este ceva special?
– Doamne, dar este evident!, răspunde angajatul cazinoului. Acest joc se numeşte ,,ruleta cu clovni’’. Arată la fel ca o ruletă obişnuită. Evident, sunt mai multe culori, nu doar roşu şi negru. Ce părere aveţi, domnule scriitor? Jucaţi?
– Dacă e gratis, nu văd de ce nu.
– Pofţiţi, vă rog!, mă îmbie angajatul cazinoului. Un scaun, pentru domnul scriitor strigă acesta cuiva. Şi o scrumieră.
– Nu fumez, dar mulţumesc.
– Fiecare jucător are nevoie de o scrumieră. Poftim fisele. Noroc bun!
În jurul meselor sunt aşezaţi pe scaune din sticlă murdară tot felul de oameni: muncitori în salopete, femei de la ţară îmbrobodite cu baticuri colorate, pensionari cu nasul roşu şi rame de ochelari antice. Mă apropii de masă şi mizez pe 16 roşu. Bila se învârte cu zgomot urâcios.
– 16 roşu!, strigă angajatul cazinoului.
Crupierul adună fisele şi mi le aşază în faţă. Mizez din nou.
– 6 albastru se aude strigând.
Iar am câştigat. Mizez şi ascult. Mizez.
– 5 portocaliu.
– 2 verde.
– 2 galben.
– 1 incolor.
Câştig mereu. În faţa mea am un munte de fise. Dacă o fisă are măcar valoarea de 10 lei şi tot voi pleca acasă bogat. Angajatul cazinoului se apropie de mine:
– Vom închide. E deja târziu.
– Înţeleg. Poftim fisele. Ce sumă am câştigat?
– Domnule, voi scriitorii vă închipuiţi că puteţi veni aici, în localul nostru, în sfânta Duminică a Orbului şi să plecaţi bogaţi. Păi, nu aţi participat gratuit la joc?
– Ba da, gratuit.
– Atunci cum mama mamii naibelui aveţi pretenţia să câştigaţi şi bani? Ce produceţi voi scriitorii? Scrieţi cărti. Femeile stau la coadă la uşa voastră. Aveţi bloguri, site-uri şi alte mizerii pe net. Acum vreţi să câştigaţi şi bani la ruleta cu clovni? Un pic de respect pentru cei 588 de clovni care interpretează roluri antologice în circul vieţii aţi avut? Răspundeţi! Aţi avut?
– Auzi prietene, poate îţi bag fisele astea pe gât una câte una. Dacă te trăsnesc odată în moalele capului cu pumnul ăsta de scriitor nepoliticos cu clovnii te vei linişti. Nu tu m-ai invitat la masa de joc? De unde era să ştiu eu?, un om din Mălini, că aveţi rulete cu clovni şi alte drăcovenii.
– Domnule scriitor, noi nu dăm bani participanţilor ci îi băgăm în seamă. Oamenii trebuie să ştie că societatea contemporană se bazează pe rolurile celor 588 de clovni. Doar nu îţi închipuiai că dumneata şi alţi scriitori fără bani de fise puteţi influenţa distribuţia marelui circ al vieţii.
Arunc fisele şi ies în afară din cazino. Duminica orbului este o zi care aduce ghinion. Simt asta şi mă urc într-un taxi cu destinaţia Mălini.
– Ai auzit?, Eduard, întreabă taximetristul. Cică vor să mai facă o casă de pariuri în Fălticeni. Mai bine ar fi să facă una şi în Mălini. Oare e posibil?
– Cu siguranţă, răspund eu trist. Vor ca toată lumea să joace la ruleta cu clovni.
– Hahaha!, cum dracu’ e aia?
– E o porcărie, nu merită să îţi baţi capul.
Am ajuns pe podul Moldovei. Deasupra noastră fulgerele desenează inimi în flăcări. Tună puternic.
– Doamne, Maica Domnului, poate nu ne-o trăsni!, se sperie taximetristul şi îşi face cruce.
– Hahaha!, râd eu cu gândul la cazinoul din oraş.
– Nu râde, Eduard! Nu râde!, repetă taximetristul.
Continui să râd. Un timp.

Eduard Dorneanu

DIN VOLUMUL ,,MĂLINI” -EDITURA EIKON