Literatură

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Sunt sigur că gaspard monge nu a stat treizeci de zile în camera neagră

Speranțele îi  erau permanent în zona alfa

Așa s-a născut geometria descriptivă a nopții urbane

La început

analizele rudimentare ascundeau sălbăticia eufemismelor imaginea masajelor subacvatice

și zona comunicațională frecventată de cameleonii drogați cu vise mutilate

 

sub frecvența schuman

înainte de miezul nopții are loc transferul de indiferență

atacurile nonliniare distrug pânza de albastru

cu care îmi acopăr zilele de marți

 

scrâșnesc din dinți

domnul aruncă ochiul din triunghiul sacru

pe cearceaful viu al patului meu

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

NAȘTEREA ZILEI DE MIJLOC

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ioana a născut o zi de joi în mijlocul camerei mele

afară e campanie electorală

cameleonii lipesc afișe pe care scrie ,,bellum omnium contra omnes’’

nimănui nu îi pasă dacă picioarele ioanei au rămas desfăcute ca într-un joc ambivalent

scala depresivă a înțepenit sub privirea aspră a femeii ciclop

umbrele noastre cer flagelare și sârmă ghimpată

 

ziua de joi e umedă și se târăște printre picioarele unei femei frumoase

e nevoie de lama lui occam pentru a îi șterge cearcănele

urmează atacul de panică spasmul orgasmic și cascada caldă

ziua de joi nu vorbește ea are un singur rost

acela de a se târâi printre picioarele unei femei frumoase

ca un șarpe peste care dumnezeu și-a așezat verbele nepersonale

și răcnetul facerii

 

mă opresc la jumătatea blasfemiei

pereții curg

țipetele sunt mere întregi și așteaptă mușcătura diavolului

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

CONFRUNTARE NECONVENȚIONALĂ

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ea urcă într-un autobuz care are destinația finală scrisă cu litere strâmbe

Îi e foame și ar vrea să mănânce plăcinte umplute cu brânză sărată

 

 

Aștept

Octombrie este prelungirea unei emoții nefirești

Mă tem că dacă aș privi cerul printre degetele fetei frumoase

Din autobuz

Aș vedea bucuria ludică a diavolului care lipește pe nori

Anvelope și cărbuni stinși din cinstitul lemn al sfintei cruci

 

Ea este singurul pasager din autobuz

Are mâinile înghețate iar poșeta ei miroase a plăcinte și a parfum cehesc

Scaunele goale din jur nu pot suporta apăsarea iubirii noastre

Ele caută un contraargument vulgar sau măcar un tratament inovator

Dar degeaba

Rădăcina dragostei mele este protejată de o mie șase sute unu ani

Cei din jurul nostru au putrezit pe câmpul de luptă mental

Fulgii de nea le-au acoperit numele

Iar iarba de umbră și-a înfipt verdele în ura lor cadaverică

 

Fata frumoasă privește pe fereastră

Nu poate vedea tuia verde din curtea mea nici cerdacul albastru al casei mele

șoferul întreabă unde cobori domniță

autobuzul ăsta merge până la capătul așteptării

mă tem să nu ne oprim chiar în epicentrul unei paradigme mutilate

zona mea de autoritate e relativă iar timpul a fost dintotdeauna androgin

 

din satul meu nu se văd stațiile de autobuz ale marilor orașe

și totuși pot auzi răspunsul fetei frumoase

cobor din mers undeva între uimire și albastru

voi curge flămândă flămândă flămândă

în brațele paladinului meu

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

MORFOLOGIA JOCULUI

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Îngerii din livada mea vopsesc cu sânge de muribund anhedonic

buturugile de brad

 

întinderea vocală nu are nicio însemnătate

muribunzii anhedonici sunt beneficiarii unei protecții divine

moartea lor este o axiomă și face parte dintr-un joc operativ

nimănui nu îi pasă de substantivele comune care sapă tunele

sub urmele împrăștiate pe iarbă

 

alerg de la o buturugă la alta

știu

mulți vor vedea în continua mea alergare

urme de monofizism și erezie disociativă

nu îmi pasă

livada mea primește binecuvântarea îngerilor însângerați

iar eu voi mângâia carne și mătase neagră în hamamul sultanei

cu nume blestemat

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

BANALITATE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Demonii despică firul epic în cicatrici impersonale

Multe multe

Structura de forță a poeziei este așezată pe abstract

Cei care locuiesc în casa lui vineri vor considera banală

Curgerea vibrația arderea pe o frecvență înaltă

 

explodează reacțiile umorale iar în lava lor

sunt aruncate fructele tăcerii

 

Asimetria avantajează explicațiile raționale

Lapidarea albastrului este necondiționată

O risipire în cruce a anotimpurilor

Nimic de oprit

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

EXTATIC

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Buzele mele sângerează

Sângele caută ospitalitate între noua casiopee și puna andină

Fără durerea mea capela charlottei de savoia ar rămâne nesființită

Ca o corabie împotmolită în carne putredă

 

Dopamina transformă nerăbdarea într-un instrument laic

sub sânii ioanei diavolul hirotonește centauri

apoi își spală copitele cu laptele ei

 

 

domnul nu adună urmele purpurii desprinse din mine

nu există milă sau legături de consangvinitate

sângele caută ospitalitate între noua casiopee și puna andină

convulsiile răscolesc pântecul fierbinte al ioanei

intru pe poarta umedă a cărnii

sălbatic aspru

extatic

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

SINASTRIE

Cuvintele au obosit ziua de miercuri

E mult gri multă așteptare

Nu intuiesc frecvența emoțională a ioanei

Deși îi cunosc rădăcinile psihopatologice  replicile suicidale

Combustia onirică

și ele spălate cu otrava apatiei

acum

 

zodia ioanei este ocultată

planetele sunt reconfigurate după visele majorității culpabile

lipsește pluralitatea orgasmică

vulcanul de carne devine noul cimitir al pronumelui de politețe

penetrarea este oprită de cruciile vii

martori îmbrăcați provocator de consumatorii abstracți

ai vieților noastre

 

treefiddy

cam atât costă neliniștea la mijlocul săptămânii

tristețea balanței (zodia mea ) devine contagioasă

încerc să storc felii de măr degerat deasupra unor discuri de vinil

cuvintele au obosit ziua de miercuri

e puțin albastru multă așteptare

ascult șoaptele ioanei și simt cum trec dintr-un labirint cianotic în unul de carne

strâns între șoldurile paradisului blond

până la împietrire

 

dincolo de pleoapele noastre începe să ningă

ioana plânge

mulțumesc fată frumoasă spun eu

mulțumesc

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

INTERVAL CRITIC

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Viscolește

Cenușa acoperă pântecul ioanei

Temerile noastre sunt artă moartă și granițe informaționale

 

Furtuna ne lipește de puntea vaporului kiangya

Curând vom simți aqua dementia

Cămășile de cenușă nu ne pot apăra de foamea albastră

A soarelui inorog

 

Încerc să formulez o întrebare legitimă

Picioarele ioanei se desfac iar râul gri îi smulge vis după vis

Aruncă-te peste mine geme ioana

Intervalul critic poate fi depășit dacă îmi speli altarul

Cu buze uscate și mângâieri nerușinate

 

Da viscolește

Închid ochii și ascult calculele meschine ale femeii ciclop

Sunt la  periferia argumentativă  a iubirii

Strâns de brațele și picioarele celei mai frumoase femei

Prizonier și stăpân

Naufragiat

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

NIMIC TRIVIAL

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

îmi spăl genunchii

în cenușa Jasminei

 

Sunt balanță cu ascedent în groapa comună

urmez firul ariadnei până la capătul respirației

iubirea alienată caută argumente pentru încă un exces de lubricitate

anguis inter spinas

durerea e suprastimul și apatie recovențională

 

jasmine spunea că singurătatea e un factor de protecție divină

știa cum

fiecare cauză pivot rotunjește primitivismul mental

 

aștept o notificare interioară

 

îngenuncherea în fața nudității nu are nimic trivial

sunt purificat în doliul cenușii singurei femei care m-a iubit cu adevărat

mă ascund curat în uitare

balanță cu ascedent în groapa comună

nefericit

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon