SABATIZARE

numele lui Bohemund a fost strigat de muribunzi în timpul asediului Antiohiei
iarba sângerie şi-a încurcat rugăciunile într-un curcubeu sciafil
purtam oboseala legată de lance
revelaţiile ieşeau pe Poarta Sfântului Pavel
sâmbăta se întărea cu nerăbdarea mea
juram credinţă şi primeam o zi biciuită în hainele tâlharilor
treizecişidoime
preludiu istoric trisilabic.

cateheza ultimului asalt mi-a mutilat prietenii
sub copitele calului părinţii iubitelor uitate îşi întindeau umbrele
Firouz încă mai strigă în turnul blestemat
sabatizare şi sânge
semipiruetă pe nisip sfâşiat de trădare

Eduard Dorneanu

Mălini

ADVOCATUS SANCTI SEPULCHRI

unsprezece ierni au învelit gena păcatului
papa urban al doilea a beatificat urmele
călătoriilor sisifice
efectul hipnotic produs de palmele călăilor
a minimalizat dreptul primogeniturii
iar adevărul s-a strecurat printre neologisme
îmbătat cu absint şi litere arabe

godfrey de bouillon a ridicat de pe câmpul de luptă
capetele retezate ale copiilor torturaţi
albastrul s-a prelins pe zidurile credinţei
a muşcat din ofrandele lăsate să putrezească
în jurul Mormântului Sfânt
gărzile au fost schimbate cu umbrele
primilor martiri
Domnul a strigat cu vocea regelui-copil:
advocatus sancti sepulchri

Eduard Dorneanu

Mălini

Târgul de Carte GAUDEAMUS

Craiova – 24-28 februarie a.c., în foaierul Teatrului Naţional „Marin Sorescu”
Cluj-Napoca – (ediţia a XVII-a, 20-24 aprilie)
Oradea -(ediţia a III-a, 18-22 mai)
pe litoral – (ediţia a VIII-a, 11-15 august)
Târgul GAUDEAMUS Carte Şcolară (ediţia a XIV-a, 15-25 septembrie, Bucureşti)
Târgul Internaţional GAUDEAMUS Carte de Învăţătură (ediţia a XXIII-a, 16-20 noiembrie, Pavilionul Central Romexpo, Bucureşti).

RUGUL NOPŢII

Încoronarea lui Jean de Brienne a schimbat culoarea deşertului. Oraşul sfânt

a rămas fără umbrele zarafilor.

martorii acestui eveniment au primit în dar dreptul de a îşi recita poeziile în piaţa publică

şi dintr-o dată Ierusalimul s-a transformat dintr-un altar

într-o inimă de îndrăgostit.

Guillaume de Chartres a învelit în mantia sa ultimile relicve ale sfinţilor

versurile noilor rugăciuni nu îi spuneau nimic deosebit.

visele începeau cu o durere aspră

noaptea era luminată de rugul unei imposibile

iubiri.

Eduard Dorneanu

Mălini

Locul în care nu e ascuns Sfântul Graal

am intrat călare în catedrala plină de oameni speriaţi,
preotul s-a ascuns într-o icoană murdară şi a închis ochii tuturor sfinţilor părăsiţi de credinţă.

vocea mea a răsunat ca o pedeapsă binecuvântată.
copiii femeilor părăsite mi-au sărutat cizmele prăfuite iar cerşetorii şi-au întins hainele în faţa mea
ca pe un covor peticit peste care calul meu a trecut fără grabă.

pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină şi întuneric.

am ridicat cravaşa şi am lovit în neştire pe cei îngenunchiaţi în faţa unor chipuri fără viaţă,
dogma a plâns zgâriind vitraliile cu profeţii despre altcineva.

îmbrăcat în haine de călugăr iezuit, Betrand de Blanchefort a recitat poemul durerii
apoi ne-am aşezat pe podeaua murdărită de vise
şi ne-am îmbăiat în sângele celor nenăscuţi.

pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină şi întuneric.

când focul trădării a aprins asfinţitul unei religii născute dintr-un adevăr schingiuit,
fraţii centauri au dansat în jurul minciunii până ce oboseala le-a întins cupa de otravă.
eu am rămas să păzesc celelalte cuvinte printre cerşetori, târfe,
ore obosite şi simboluri fără legendă.

pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină şi întuneric.

Eduard Dorneanu

Mălini

Lupoaica Franței

ne-am întâlnit întâmplător într-un port fără far,
la sud de capătul lumii.
ai crezut că sunt Roger Mortimer și ai brodat cerul cu buzele în mii de culori,
unele apăsătoare,
altele nu.
copiii noștri nu s-au născut deși am avut mereu parte de ploi amestecate cu sânge de înger,
turnul de piatră ne-a strâns între zidurile lui
împlinind profeția.

după ce trupurile noastre au rămas fără inimi,
legenda a mai hoinărit un timp prin orașele obosite de menestreli apatici, răutăcioși.
apoi parinții ne-au ars cuvintele de dragoste într-un loc tainic.
iubirea se vindea ieftin și lumea nu era pregatită pentru un compromis cu eternitatea.

rămas singur între moarte și moarte,
am scris pe sabia credinței un nume de femeie:
Isabelle.

Eduard Dorneanu

Mălini

TU ES SACERDOS IN AETERNUM

am fost acolo când sabia călăului Betrouve a tăiat capul fratelui Jean d’Harcourt.
stăteai la dreapta Delfinului,
l-am văzut mângâindu-ţi neputinţa.

ochiul veşnic deschis veghea deasupra tuturor
moartea se împiedica de braţele noastre tăiate asemeni unui uriaş nod gordian,
doar coapsele tale stăteau ascunse în dorinţă,
doar ele.

ai cerut apoi trupul neînfricatului Colin Doublel,
voiai să îi vezi oasele albind în râul de mătase al cardinalului alb.
şarpele durerii ţi-a înveninat inima,
culoarea devenise ultimul bastion al tinereţii.
cu părul cruciatului Maubue de Mainemares ai împletit cunună însângerată,
erai atât de tânără încât scribii au uitat să îţi scrie numele
iar acum trăieşti în legendă ca un personaj total anonim.
doar noi doi mai suntem în viaţă din cei ce au fost atunci în Rouen.
ne căutăm disperaţi cu o iubire nepământeană
dincolo de fior…

Eduard Dorneanu

Mălini

Regii pierduți

Toate țările au legendele lor despre regi, unele mai ciudate ca altele. Se povestește în ele despre regi asasinați, exilați sau dispăruți în negura istoriei. Nu există dovezi clare care să ateste că tot ce se povestește despre regii acestei lumi este și adevărat. De la ,,regele pierdut’’ ( schimbat imediat după naștere cu un alt bebeluș pentru a nu fi otrăvit ) evocat în ,,Regii blestemați’’ de Maurice Druon până la fantomele regale contemporane care își caută ,,tronul’’ în republicile din spațiul est european nu a trecut o eternitate. Viclenia regală și a slugilor aflate în imediata apropiere a acestora s-a perfecționat atât de mult încât au convins destui oameni că monarhia poate aduce prosperitate unui neam, unei țări sau măcar unei regiuni. Am observat că de-a lungul istoriei, atunci când un popor este în genunchi, unii regi pleacă departe de pericol și își lasă supușii în voia sorții . Propaganda a funcționat și va funcționa mereu. După ce trece potopul este foarte simplu de inventat câteva motivații care mai de care mai lacrimogene, așa încât regii aflați departe de bătălii și necaz să apară ca niște eroi curați la suflet precum apa de izvor. Desigur, nu poți cere oricărui rege să ia exemplul lui Decebal. Regii pierduți s-au pierdut prin lumea mare, au fost folosiți de unele puteri pentru scopuri nu neapărat nobile și uneori s-au reîntors în țara de unde au plecat cândva . ,,Regele pierdut’’, despre care povestea Maurice Druon a fost crescut de o familie modestă. Habar nu a avut un timp că era os domnesc și urmaș la tron. Acesta a fost , un rege pierdut’’ ‚ inocent. Autoritățile nu i-au dăruit o rentă babană, nici nu a primit în dar castele, păduri sau mingi de fotbal cu autografe celebre. Alți ,,regi pierduți’’ au fost și sunt considerați simboluri ale unor națiuni și se așteaptă ca ei să schimbe viața grea a oamenilor pe care cândva i-au părăsit. Poate că toate aceste așteptări ale națiunilor fost monarhiste sunt legitime. Foștii regi, aflați la o etate destul de înaintată vor să schimbe destinele națiunilor est- europene. Chiar se poate întâmpla asta ? Nu prea cred. Regii schimbați la naștere cu fii de slugi și regii care au acceptat să plece departe atunci când pericolul era iminent se numesc ,,regi pierduți’’. S-au întors cu un milion de argumente și cu un sistem de propagandă profesionist. E prea târziu. Ce e otrăvit, otrăvit rămâne. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-14 ianuarie/2016