EDITURA TRACUS ARTE

Cărțile mele la Bookfest-Salon internaţional de carte- Ediţia a XII-a-24–28 mai 2017

Bookfest-Salon internaţional de carte
Ediţia a XII-a-24–28 mai 2017
Puteți găsi cărțile mele la standurile Editurilor Eikon și Tracus Arte

 

Cu respect,

Eduard Dorneanu

MĂLINI- VOLUMUL 1 – CAPITOLUL 3

974c6-eduarddorneanu_malini_coperta-195x215

Vântul mângâie umerii arşi ai pământului. Miliarde de pleoape se redeschid. Aud chemări venite din partea unor umbre gălbui. Mă pierd printre pomii din livadă. Păşesc desculţ prin iarba vie a verii. Furnicile roşii mă pişcă, iar eu râd ca în copilărie. Îmi plac furnicile. Pe vremea când eram puştan nu aveam milă de ele. Găsisem în pod un cuţit vechi ruginit, cu lama curbată. Cu el tăiam furnicile din livadă şi le aşezam pe cărare. Ţin minte că într-o zi am observat cum furnicile moarte erau transportate de celelalte furnici din muşuroi, înapoi acasă la ele. M-am simţit vinovat.Nu am mai repetat atacurile asupra micilor vietăţi.

Mă opresc în faţa unuia dintre vişini. Chiar dacă a plouat de două ori cu gheaţă, luna aceasta, vişinii au roade. Vişinile sunt crăpate, stâlcite, unele chiar negre. Nu are sens să mă aventurez într-o escaladă prin vişin. Înşfac cel mai lung arac şi lovesc crengile vişinului. Roadele pomului mutilat de gheaţă cad pe nailoanele aşternute pe iarbă. Pisica Pufoasa aleargă cu un păsăroi în gură şi se opreşte în apropierea stratului de usturoi.

-Hai că ne apucă noaptea, mă îndeamnă mama. Nu scărpina copacul. Dă mai cu putere.

Lovesc încruntat crengile. Vişinul tresare în reflexe verzi-amărui. Apare şi motanul Nero care se duce ţintă la Pufoasa. Vrea şi el o parte din prada micii pisicuţe. Cei doi nu se ceartă. Mica pisică îl lasă pe Nero să ia parte la festin.

-Mai dai?

Mama e nerăbdătoare. La cei optzeci de ani ai ei ar urca în vişin fără probleme. Mama este foarte puternică. Gena neamului românesc pur. Vişinile sunt tare urâte. Nu le vom putea folosi pentru gemuri sau dulceaţă. Nici pentru vişinată. Mama hotărăşte să le depozităm într-un butoi gri din plastic şi după fermentare să facem din ele ţuică.

-Da’ câtă ţuică o să iasă din astea? întreb eu contrariat.

-Cât o ieşi, răspunde mama. Nu te poţi certa cu Dumnezeu. Anu’ ăsta nu avem parte de rod. O să vină alţi ani, mai buni.

Plec la fântână să aduc apă. Nu am avut niciodată apă curentă sau canalizare. Viaţa mea este aspră. Fiecare zi reprezintă o luptă pe care trebuie să o câştig în faţa naturii adeseori dezlănţuite, a timpurilor sau a speranţelor deşarte. Mălini este un loc unde visele se îndeplinesc greu.

Pe drum trece abătut Borş, unul dintre beţivii satului. Nu îi ştiu numele mic. Lumea îl strigă după numele de familie, dar în general îl ocoleşte. La prima oră a dimineţii, Borş este în picioare. Merge de la o crâşmă la alta. Priveşte în ochi pe clienţi şi uneori îndrăzneşte să ceară un leu pentru a putea cumpăra o sută de grame de vodcă. Opreşte un SUV cu numere de Portugalia. Două femei fardate violent îl filmează amuzate cu telefoanele.

-Ia zi, mai poţi bea? întreabă una dintre ele.

Borş pleacă trist. Femeia care i s-a adresat scoate zece lei şi strigă:

-Bă beţivule! Uite bani, na. Ia să bei, diavole.

Bărbatul se întoarce şi ia banii.

-Mulţumesc, spune Borş.

-Ha,ha,ha,ha, râde femeia rotindu-şi braţele.

Umplu găleata cu apă proaspătă. Nu există apă mai bună ca apa din fântâna mea. Mă opresc în faţa bucătăriei de vară. Yasmine, vecina mea se joacă în faţa uşii cu motanul Nero.

– Miroase a borş, spune Yasmine, mamei mele. Aţi făcut borş cu cărniţă?

-Da, răspunde mama. Stai cu noi ca să papi.

-Stau, spune Yasmine. Voi nu faceţi mâncarea cu borş magic. Nici bunica Nidia nu face. Şi ea are un motan. Da’ e mai mare ca Nero.

– Cum îl cheamă pe motan?, întreb eu.

-Nu ştiu, răspunde Yasmine cu gura plină. Nu are nume.Bunica Nidia nu pune nume la motani.

Mâncăm în linişte. Mămăliga fierbinte îmi arde cerul gurii. Yasmine îmi zâmbeşte. Zâmbesc şi eu. Termin primul de mâncat şi mă duc să privesc cactusul din cerdac. Peste noapte a făcut o floare mare, albă. Nu ştiu de ce, dar simt că este sărbătoare.

Vântul răscoleşte frunzele găurite ale pomilor. Umbrele galbene s-au îngropat în cuvinte. Vine seara. Luna taie în două aşteptarea. Ca un pumnal însângerat ascuns între sânii unei iubite necredincioase.

Eduard Dorneanu
DIN VOLUMUL ,,MĂLINI”-EDITURA EIKON

VISE PERFECTIBILE

11256492_909791952395533_910086870_n

ioana ţipă
pereţii schimbă liniştea
cu atacul de panică
întunericul androgin deschide ferestre
pentru şoimii de stepă
lângă cascada dettifoss

visele ioanei sunt perfectibile
distrug capcanele egocentrismului

intensitatea durerii contrastează cu nestatornicia

e imoral să ne dorim fericirea în acelaşi timp
lama cuţitului aşteaptă umilă
ieşirea din transă.

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE

LICITAŢIE PSALTICĂ

11256492_909791952395533_910086870_n

volumul e la maximum pentru ritmul bocancilor mei
lidia stă pe spate
respiră muzică psaltică
supradoza o trimite în lumea punctelor mov
printre sfinţi chelioşi cu piercinguri aurii
şi animale de marmură care levitează
umplu cada cu sentimente amărui
lidia mă roagă să îi tranzacţionez singurătatea
cu virginitatea închipuită a idealului prozaic
licitaţia are loc cu verbele la vedere
atât la nordul cât şi la dreapta
uitării.

EDUARD DORNEANU

Din volumul ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE

PANTOFII GALBENI

11256492_909791952395533_910086870_n
în apartamentul silviei
s-au mutat două prostituate venite din crimeea
lena este cea tânără
pe spate şi-a tatuat chipul mariei de jesus
când face dragoste
ai impresia că
sfânta e fericită
liuba are piercinguri în sprâncene
poartă pantofi galbeni
numai galbeni
şi a refuzat să devină soţie de recuperator
o noapte cu femeile tatuate
este ca o ieşire cu barca în hiperspaţiu
sau ca şi cum ai juca baseball cu un papă
în palatul topkapi
sun la uşă cu gândul la reportul categoriei întâi
al jocului şase din patruzeci şi nouă
deschide liuba
e beată şi miroase a cânepă
în hol zace un bărbat dezbrăcat
– e mort spune liuba
a încercat să ne fure biletele de concert
ştii spune liuba în continuare
aveam de gând să mergem la concert
– la concertul cui întreb eu
cu ochii la bărbatul înjunghiat
– la concertul cuiva
scria pe bilet
astra ploieşti sau aşa ceva
– astra este o echipă de fotbal
reţine asta şi din câte ştiu
şi-a schimbat numele în astra giurgiu
liuba şi lena transportă cadavrul în bucătărie
ambele sunt drogate şi vorbesc despre
cum vor petrece la ziua aniversară a celui
deja mort
după ce şi-au aprins ţigările
încep să vorbească între ele la telefon
pe balcon găsesc un alt bărbat în agonie
nu îndrăznesc să deschid şi uşa dormitorului
îmi umplu buzunarele cu fructe exotice
şi părăsesc apartamentul murdar al femeilor
din crimeea
în faţa bisericii catolice
îmi fac cruce cu limba
din buzunar cad pe trotuarul mizerabil
portocalele biletele de concert
numărul de telefon al mariei de jesus.

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE

IMACULATA DECEPTIE

11256492_909791952395533_910086870_n

uşa dormitorului sofiei se deschide singură
în faţa mea stă în genunchi o bătrână capricioasă
monotonia o înţeapă cu ace de gheaţă
recompun într-un spaţiu convenţional
imaculata decepţie
spune ea
voi unge stigmatele cu zahăr ars
insectele îmi vor devora singurătatea
deschid dulapul în care sofia păstrează
seringile prafurile valuta
femeia ţipă scurt şi îmi muşcă piciorul drept
arunc pe geam substanţele halucinogene
bărboşii din tablourile impresioniste
înjură într-o latină vulgară
sofia scoate de sub pernă
un pistolet nichelat
gloanţele se înfig în statueta de lemn
a zeului pan
ascult blestemele zeului-ţap
şi urletele femeii fără prieteni
uşa dormitorului sofiei nu se poate închide
acolo pătrund serpentine deprimante
anotimpuri schizoide
erezii.

EDUARD DORNEANU

Din volumul ,,SACRA EROTICA”- EDITURA TRACUS ARTE

FEMEIA ARICI ŞI DINOZAURII DIN HÂRTIE

11256492_909791952395533_910086870_n

dinozaurii din hârtie aleargă după femeia arici
vânzătorii de tablouri
primesc de la ea fotografia unui predicator manierist
şi autografe pe bilete de loterie
din partea lui spengler sau berdiaev
femeia arici se tratează de hipererotism
la clinica jobenului epic
incizia de povestiri plictisitoare ascunde
antiteza simulările terapeutice
doctrina interogativă
femeia spune
dinozaurii au puteri magice
ei pot să ne transforme singurătatea
într-un peisaj marin cu puteri hipnotice
sau
pot fixa durerea pe ultima silabă
a numelui
femeia arici aleargă printre tarabe
ecoul taie şuviţe din liniştea nopţii
sângele pătează
umbrele clepsidrei.

EDUARD DORNEANU

Din volumul ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE

O FEMEIE ÎNTUNECATĂ

11256492_909791952395533_910086870_n

sofia locuieşte
într-un apartament tapetat cu oglinzi întunecate
la telefonul argintiu ea comunică
doar cu femeile cărora le dăruieşte
hainele pe care ea nu le poate îmbrăca
noua formă de hedonism
abandonează raţiunea
ca pe un copil nou născut
sub scara unui bloc
pentru un timp s-a lăsat de fumat
vrea neapărat ca la întâlnirile de miercuri seara
să se poată lăuda fumătoarelor înrăite
oricum
boala îi macină încheieturile lingvistice
excesul de imaturitate
înlocuieşte afecţiunea simulată
oglinzile se sparg una câte una
cioburile se înfig în tablouri
femeia plânge
şi se acoperă cu promisiunile
prietenilor renegaţi
sofia este o femeie întunecată
îşi şterge cizmele cu bucăţi din rochia de mireasă
a unei femei zidite în braţele lui byzou
şi mestecă fără încetare
dulciuri veninoase conjuncţii analgezice
profeţii.

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA”-EDITURA TRACUS-ARTE

GOTHIC 38

silvia pictează mormântul lui john ketch
nu mă mir

femeilor le plac călăii sentimentele profanate
camerele cu o singură fereastră

sapă o groapă sub pian
mă roagă silvia
una unde să încapă domnii emasculaţi
care pot preciza cu exactitate
numărul minutelor gratuite imposibil de folosit
în labirintul virtual
şi puii de pisică ai bătrânelor plecate la întâlnire
cu strămoşii totemici
ai ducelui de monmouth

rup în bucăţi un covrig
mormântul lui john seamănă cu o canoe uriaşă
în care doarme un beţiv
silvia fluieră
apoi acoperă cu bujori de stepă
umbrele îngheţate ale nopţii

hai
nu fi leneş
strigă femeia care pictează călăi
nu sunt leneş

răspund eu aproape blestemând
groapa plină de cadavre tinere
nu sunt.

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA”-EDITURA TRACUS ARTE

DANS MEDIEVAL

11256492_909791952395533_910086870_n

s-a terminat meciul
dintre
aropangas şi sao gaetano
ioana prăjeşte creveţi
mă simt ca un moştenitor prezumtiv
al crematoriului
ioana întreabă care a fost rezultatul final
unu la zero pentru aropangas
răspund cu ochii la genunchii ei
golul a fost consecinţa unei bâlbe
aha
e ca un dans medieval
oamenii se calcă în picioare
violenţa e ca un transplant care vindecă
plămânii aprinşi de monotonie
intru cu ioana sub duş
minutele de prelungire sunt lichide
şi provoacă răni
vizibile înainte şi după atingere.

EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA”-EDITURA TRACUS ARTE