Eduard Dorneanu

Locul în care nu e ascuns Sfântul Graal

am intrat călare în catedrala plină de oameni speriaţi,
preotul s-a ascuns într-o icoană murdară şi a închis ochii tuturor sfinţilor părăsiţi de credinţă.

vocea mea a răsunat ca o pedeapsă binecuvântată.
copiii femeilor părăsite mi-au sărutat cizmele prăfuite iar cerşetorii şi-au întins hainele în faţa mea
ca pe un covor peticit peste care calul meu a trecut fără grabă.

pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină şi întuneric.

am ridicat cravaşa şi am lovit în neştire pe cei îngenunchiaţi în faţa unor chipuri fără viaţă,
dogma a plâns zgâriind vitraliile cu profeţii despre altcineva.

îmbrăcat în haine de călugăr iezuit, Betrand de Blanchefort a recitat poemul durerii
apoi ne-am aşezat pe podeaua murdărită de vise
şi ne-am îmbăiat în sângele celor nenăscuţi.

pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină şi întuneric.

când focul trădării a aprins asfinţitul unei religii născute dintr-un adevăr schingiuit,
fraţii centauri au dansat în jurul minciunii până ce oboseala le-a întins cupa de otravă.
eu am rămas să păzesc celelalte cuvinte printre cerşetori, târfe,
ore obosite şi simboluri fără legendă.

pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină şi întuneric.

Eduard Dorneanu

Mălini

Lupoaica Franței

ne-am întâlnit întâmplător într-un port fără far,
la sud de capătul lumii.
ai crezut că sunt Roger Mortimer și ai brodat cerul cu buzele în mii de culori,
unele apăsătoare,
altele nu.
copiii noștri nu s-au născut deși am avut mereu parte de ploi amestecate cu sânge de înger,
turnul de piatră ne-a strâns între zidurile lui
împlinind profeția.

după ce trupurile noastre au rămas fără inimi,
legenda a mai hoinărit un timp prin orașele obosite de menestreli apatici, răutăcioși.
apoi parinții ne-au ars cuvintele de dragoste într-un loc tainic.
iubirea se vindea ieftin și lumea nu era pregatită pentru un compromis cu eternitatea.

rămas singur între moarte și moarte,
am scris pe sabia credinței un nume de femeie:
Isabelle.

Eduard Dorneanu

Mălini

TU ES SACERDOS IN AETERNUM

am fost acolo când sabia călăului Betrouve a tăiat capul fratelui Jean d’Harcourt.
stăteai la dreapta Delfinului,
l-am văzut mângâindu-ţi neputinţa.

ochiul veşnic deschis veghea deasupra tuturor
moartea se împiedica de braţele noastre tăiate asemeni unui uriaş nod gordian,
doar coapsele tale stăteau ascunse în dorinţă,
doar ele.

ai cerut apoi trupul neînfricatului Colin Doublel,
voiai să îi vezi oasele albind în râul de mătase al cardinalului alb.
şarpele durerii ţi-a înveninat inima,
culoarea devenise ultimul bastion al tinereţii.
cu părul cruciatului Maubue de Mainemares ai împletit cunună însângerată,
erai atât de tânără încât scribii au uitat să îţi scrie numele
iar acum trăieşti în legendă ca un personaj total anonim.
doar noi doi mai suntem în viaţă din cei ce au fost atunci în Rouen.
ne căutăm disperaţi cu o iubire nepământeană
dincolo de fior…

Eduard Dorneanu

Mălini

Regii pierduți

Toate țările au legendele lor despre regi, unele mai ciudate ca altele. Se povestește în ele despre regi asasinați, exilați sau dispăruți în negura istoriei. Nu există dovezi clare care să ateste că tot ce se povestește despre regii acestei lumi este și adevărat. De la ,,regele pierdut’’ ( schimbat imediat după naștere cu un alt bebeluș pentru a nu fi otrăvit ) evocat în ,,Regii blestemați’’ de Maurice Druon până la fantomele regale contemporane care își caută ,,tronul’’ în republicile din spațiul est european nu a trecut o eternitate. Viclenia regală și a slugilor aflate în imediata apropiere a acestora s-a perfecționat atât de mult încât au convins destui oameni că monarhia poate aduce prosperitate unui neam, unei țări sau măcar unei regiuni. Am observat că de-a lungul istoriei, atunci când un popor este în genunchi, unii regi pleacă departe de pericol și își lasă supușii în voia sorții . Propaganda a funcționat și va funcționa mereu. După ce trece potopul este foarte simplu de inventat câteva motivații care mai de care mai lacrimogene, așa încât regii aflați departe de bătălii și necaz să apară ca niște eroi curați la suflet precum apa de izvor. Desigur, nu poți cere oricărui rege să ia exemplul lui Decebal. Regii pierduți s-au pierdut prin lumea mare, au fost folosiți de unele puteri pentru scopuri nu neapărat nobile și uneori s-au reîntors în țara de unde au plecat cândva . ,,Regele pierdut’’, despre care povestea Maurice Druon a fost crescut de o familie modestă. Habar nu a avut un timp că era os domnesc și urmaș la tron. Acesta a fost , un rege pierdut’’ ‚ inocent. Autoritățile nu i-au dăruit o rentă babană, nici nu a primit în dar castele, păduri sau mingi de fotbal cu autografe celebre. Alți ,,regi pierduți’’ au fost și sunt considerați simboluri ale unor națiuni și se așteaptă ca ei să schimbe viața grea a oamenilor pe care cândva i-au părăsit. Poate că toate aceste așteptări ale națiunilor fost monarhiste sunt legitime. Foștii regi, aflați la o etate destul de înaintată vor să schimbe destinele națiunilor est- europene. Chiar se poate întâmpla asta ? Nu prea cred. Regii schimbați la naștere cu fii de slugi și regii care au acceptat să plece departe atunci când pericolul era iminent se numesc ,,regi pierduți’’. S-au întors cu un milion de argumente și cu un sistem de propagandă profesionist. E prea târziu. Ce e otrăvit, otrăvit rămâne. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-14 ianuarie/2016

Eduard Dorneanu

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineaţă. A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineaţă, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur, etc. sau articole în ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph – Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeaşi editură a publicat în 2011 volumele de poezie şi proză: Frăţia trandafirului rupt, Jurnalul apelor purpurii, Jurământul Templierului, Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite, Rugăciunea de piatră, Neînţelese dimineţi şi Jurnal de primăvară mutilată. În anul 2012 i-a apărut la Editura Tracus Arte – Bucureşti, antologia (de poezie şi proză), Jurnalul apelor purpurii, despre care Radu Voinescu spunea în prefaţă: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.
Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii. Poate că e timpul ca astfel de apariţii să nu rămână nişte momente insolite’’. În anul 2013 a publicat la Editura Eikon, cartea de proză scurtă, 7,63, despre care scriitorul Liviu Antonesei spunea, pe coperta a patra: ,,Da, talentul său este chiar de calibrul 7,63, cum dovedeşte şi volumul ce poartă acest nume, pentru că literatura este o armă superioară tuturor celorlalte, cu pistolul mitralieră în frunte! Este uimitor cum autorul reuşeşte să ridice banalul vieţii, ba chiar şi al ,,vieţii la ţară’’, până la graniţele – adesea dincolo de ele – magicului şi miraculosului’’. În noiembrie 2014, editura Eikon lansează la Gaudeamus cartea Mălini despre care Ruxandra Anton spunea în revista ,,Cultura’’ că ,,emană o căldură şi o vitalitate autentică, care te captivează. Este uimitor cum de reuşeşte să te incite chiar şi atunci când povesteşte întâmplări comune. E clar că are darul povestirii, e clar că deţine magia cuvintelor’’. În anul 2015, publică la Editura Tracus Arte, cartea de poezie ,,SACRA EROTICA”.

12434412_10206810965724994_1632785869_n

PATRU ANI AM CĂLĂRIT

patru ani am călărit alături de sfinţi decapitaţi între un oraş sfânt şi o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârşit,
minutele ţi-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta aşteptare.
şacalii deşertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
şi am mers mai departe.

am şchiopătat doar în faţa focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credinţa cu cravaşe de lumină şi cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii şi mi-a deschis braţele,
în numele Tău.

apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.

DIN VOLUMUL ,,Jurnalul apelor purpurii” – EDITURA TRACUS ARTE
Eduard Dorneanu
Mălini
12399487_10206797621671401_644911243_n

MONTGISARD

regele lepros a ridicat din nisip flamura cruciată
optzeci de fraţi au strigat numele Domnului.
sub scuturile celor plecaţi în căutarea binecuvântării
moartea dezbrăca de copilărie fecioarele maure..

aproape de Ramla l-am văzut pe Saint George
sabia lui despica toate cuvintele mincinoase.
oamenii morţi se îngropau singuri într-o nouă uitare
iar îngerul care vesteşte Apocalipsa a plecat către sud
spre a duce în infern capul lui Ahmed.

mi-am continuat marşul printre cadavrele luptătorilor solitari
cu coada ochiului închideam rănile muribunzilor.
credinţa se rezuma la respiraţie şi pas,
rugăciunea era ariergarda unei lumi în derivă.

nu am murit nici atunci. . .
drumurile s-au închis în cercul de sânge al ecoului.

Eduard Dorneanu

Mălini

MĂLINI

Autor : Eduard Dorneanu
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2014
ISBN: 978-606-711-201-6
NR. PAGINI: 180
FORMAT: 13X20 cm
Editura Eikon

974c6-eduarddorneanu_malini_coperta-195x215

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineață. A publicat poezii, articole și proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineață, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur, etc. sau articole în ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph – Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeași editură a publicat în 2011 volumele de poezie și proză: „Frăția trandafirului rupt”, „Jurnalul apelor purpurii”, „Jurământul Templierului”, „Jurnal de nopți și dimineți risipite”, „Rugăciunea de piatră”, „Neînțelese dimineți” și „Jurnal de primăvară mutilată”. În anul 2012 i-a apărut la Editura Tracus Arte – București, antologia (de poezie și proză), „Jurnalul apelor purpurii”, despre care Radu Voinescu spunea în prefață: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărți o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.”
La Editura Eikon a publicat volumele ,,7, 63” ( anul 20131 ) și ,,MĂLINI” ( anul 2014 ). În anul 2015, a publicat la Editura Tracus Arte, volumul de poezie ,,SACRA EROTICA”.