MĂLINI

Cărțile mele la Bookfest-Salon internaţional de carte- Ediţia a XII-a-24–28 mai 2017

Bookfest-Salon internaţional de carte
Ediţia a XII-a-24–28 mai 2017
Puteți găsi cărțile mele la standurile Editurilor Eikon și Tracus Arte

 

Cu respect,

Eduard Dorneanu

Cărțile mele la TÂRGUL DE CARTE LIBREX – Ediția a XXV-a 10 – 14 mai 2017 – Palas Mall, Iași

TÂRGUL DE CARTE LIBREX – Ediția a XXV-a va avea loc între 10 – 14 mai 2017 -la  Palas Mall, Iasi.

Puteți găsi cărțile mele la standul Editurii Eikon.

Cu respect,

Eduard Dorneanu

ADICȚIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Vine furtună

Lacrimile diavolului purifică uterul prostituatelor

Aud

,,please moderate’’ ziua sfântului ioan cel nou de la suceava

Aha da de ce nu

Liniile albe conturează un golf virgin unde uitarea

Poate fi controlată

 

 

Fulgerul trece prin labirint și se oprește

Pe șoldurile ioanei

 

 

E doar adicție și introspecție spune ea

știi tu

una din zilele acelea când sunt prizoniera

morfinei androgene

femeie cu trup de păpădie și suflet peste care calcă

animalele de povară părăsite

lângă banteay srei

 

 

se înorează

ioana trece dintr-un univers experimental în groapa comună

atingerea ei este stimul dureros și ne închide sângele

într-o pentagramă eclectică

 

lacrimile diavolului s-au topit

aud

,,please moderate’’ mirungerea târfelor

E doar adicție spun eu

Praf alb rugăciune și carne fierbinte

un metalimbaj care ne acoperă dragostea cu un cerceaf magic

ud fierbinte ud

 

 

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON

Cărțile mele la cea de-a XIV-a ediție a Târgului Internațional de Carte și Muzică LIBRIS BRAȘOV

Cea de-a XIV-a ediție a TÂRGULUI INTERNAŢIONAL DE CARTE ŞI MUZICĂ – LIBRIS BRAȘOV se va desfășura în perioada 30 martie – 2 aprilie 2017 la BRAŞOV BUSINESS PARK.
Cărțile mele pot fi găsite la standul Editurii Eikon..

Cu respect,

Eduard Dorneanu

TRUISME

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

și iată
dumnezeu a îmbrăcat cămașa mea de marți
cuvintele Lui coboară în iadul blues-ului
această pivotare mistică
e primul său semn prin care dezaprobă
apostolatul social

ascult
noile profeții biblice sunt adăpostite într-un spațiu social
alături de pisici tigrate și femei care
își neagă virginitatea

mă așez pe o bancă vopsită în alb
aproape iconoclastic
visez la apele nesfârșite care curg
printre coapsele ioanei
aș vrea să îmi șterg fruntea și pieptul
din păcate
dumnezeu a îmbrăcat cămașa mea de marți
acum el este cel vulnerabil
cel care trebuie să facă un efort de adaptare special
pentru a putea evita orice eliberare lăuntrică

și iată ascult gemetele Lui
truisme albastre
nestăpânite nestăpânite

EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON

 

Cărțile mele la GAUDEAMUS Craiova 2017/ Ediţia a XVI-a

GAUDEAMUS Craiova 2017 va avea loc în perioada 1- 5 martie/2017 în foaierul Teatrului Naţional “Marin Sorescu”.La standul Editurii Eikon puteți găsi și cărțile mele : ,,7,63”, ,,MĂLINI”, ,,Departe de Troia” și ,,Sublimare”

Cu respect,
Eduard Dorneanu

MĂLINI -VOLUMUL 1 -CAPITOLUL 41

974c6-eduarddorneanu_malini_coperta (1)

Întunericul a venit pe hatul dinspre bătrâna Ema. Popuşoii au dat de veste fraţilor pomi, iar aceştia au acoperit cu frunzele lor trupurile calde ale păsărilor. Îi privesc zâmbind şi le rostesc numele încet ca un descântec de noapte: regina Tuia, Oblio-mărul pădureţ, nucul Sybil, Ioana-mărul ionatan, prunul Klompe, vişinul Morgothia, Ioana-cireşul de pe hat, vişinul Kim,Helga-mărul de pe hat, etc. Oricât de încet le-aş rosti numele, fraţii pomi mă aud. Din livadă, dinspre gard, din curte, pomii îmi strigă şi ei numele, nu doar numele mic cum ar face-o mama sau cei care mă iubesc, ci numele întreg, aşa cum numai Domnul o face o dată pe an de ziua mea:
– Eduard Dorneanu! Eduard Dorneanu! Eduard Dorneanu!
Chemarea fraţilor pomi seamănă cu o baladă gothică. Închid ochii pentru o clipă şi simt arsura pleoapelor. Îngerul de pază culege câteva mere crude căzute în spatele fântânii cu roată de lemn. Mă apropii de el şi îl întreb:
– Ce faci cu merele astea, frate înger? Sunt crude! Viermii s-au cuibărit în verdele lor şi au căzut de pe crengile pomilor.
– În fiecare seară adun roadele căzute, frate om. Le duc în locurile unde au murit fără rugăciune şi fără lumânare oamenii cu suflet bun ai acestei lumi. Am dus şi în Mieluşoaia, unde a murit într-un accident cumplit finul mamei tale, şi la marginea gropii comune unde dorm prietenii tăi Sasha şi Marco. Şi în Munţii cei mari ai Stânişoarei unde au căzut pentru patrie flăcăii neamului am dus.
– Dar merele sunt crude şi viermănoase, frate înger!
– Cei plecaţi dincolo de albastru află că le-am adus fructele căzute şi pe care nimeni din cei care respiră pe pământ nu le vor. În miez de noapte când cuvintele de iubire se destramă sub aşternuturi, rănile celor cu suflet bun se vindecă, iar ei coboară pentru a culege roadele nedorite de cei vii. Albastrul e plin de roade neculese. Plin.
Ridic din iarbă câteva mere. Le şterg cu tricoul meu negru. Îngerul le ia şi le pune în sân, sub cămaşa albă. Mai găsesc câteva lângă gard. Îngerul le ia şi pe acestea.
Ieşim în drum.
– Unde mergem, frate om?, întreabă îngerul.
– Pe coasta Pădurii Prisos. Vreau să văd luminile satului meu, să aud chemările animalelor sălbatice şi să îmi amintesc cum era când mergeam acolo cu toţi cei din familia mea.
– Mergem, frate om! Mergem!
Traversăm şoseaua şi intrăm pe uliţă. Îngerul fluieră ascuţit şi câinii lăsaţi dezlegaţi din curţile consătenilor nu cutează să ne latre. Durează puţin până ajungem în prundul Suhăi.
– Nu este punte, frate om. Va trebui să treci prin apă.
– Ştiu, frate înger.
Apa e rece şi nu foarte adâncă. Aud cum ţipă câteva păsări de noapte, undeva înspre miazăzi. Trec apa şi începem să urcăm pe drumul străvechi care uneşte Mălinii de Ţarna Păiseni şi Pădurea Prisos. Nu mă opresc pentru popas. Îngerul de pază a dispărut, dar nu îmi e frică nici de singurătate şi nici de noapte. Ajung lângă Pădurea Prisos. Sunt transpirat şi obosit. Îmi scot tricoul şi îl aşez pe iarbă. De aici, de sus, privesc emoţionat luminile satului. Nu doar luminile satului meu, Mălini, se văd ci şi a satelor vecine: Pâraie, Suha, Poiana Mărului şi Văleni. Peste picioarele mele trec doi şerpi. Nu simt frică şi nici scârbă. Şerpii se opresc pentru o clipă. Unul dintre ei pare mai agresiv, dar după câteva minute de gândire, cei doi şerpi aleg să plece. Mă ridic în picioare şi privesc în jur. Acum câteva decenii veneam aici împreună cu mama, tata şi sora mea. Prima dată, eram bebeluş, când ai mei m-au adus aici. Ne-am fotografiat, am mâncat şi am fost veseli. Atât timp cât tata a fost sănătos ne-am întors adeseori aici, dar după ce tata a murit am venit tot mai rar şi mereu singur.
Îngerul de pază s-a întors. Nu e singur, lângă el sunt alţi îngeri.
– Eşti bucuros, frate om?
– Sunt bucuros, frate înger!
Îngerul de pază ridică înspre cer mâna dreaptă. La fel şi ceilalţi îngeri de pază. Aud cum mă striga tata, bunica Leonora, tanti Maria, Marko şi Sasha. Aud şi cum mă strigă pe limba lor Hadesa, Pif, Zepto, Tina şi Nero. Pe iarbă e plin de mere crude de toate soiurile şi de toate mărimile.
– Eşti bucuros, frate om?
– Sunt bucuros, frate înger!
Chemarea oamenilor şi animalelor dragi mie seamănă cu o baladă gothică. Acum ştiu că albastrul e plin de roade neculese. Plin.
– Sunt bucuros, frate înger! Îţi jur că sunt bucuros!
Închid ochii şi simt arsura pleoapelor.

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,MĂLINI”-EDITURA EIKON