Lumina înflorește din nou. Se naște un an care primește numele 2026. Va aduce zile și nopți binecuvântate. În ținuturile de margine, în marile orașe, pe înâlțimi și la mare. Pentru fiecare suflet care caută Lumina!
LA MULȚI ANI FĂRĂ DE TRISTEȚE Cu respect, Eduard Dorneanu scriitor
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020), FRONTIERA(2025) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară) Bestseller cu volumul ,,FRONTIERA” (Editura Universitară)
Curând Vestea cea Mare va aduce Lumină în Noaptea Sfântă! Se naște Fiul Domnului, Cel trimis de Tatăl pentru Mântuirea noastră. Să ne bucurăm!
Sărbători Binecuvântate!
Cu respect,
Eduard Dorneanu
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020), FRONTIERA(2025) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară) Bestseller cu volumul ,,FRONTIERA” (Editura Universitară)
În perioada 3-7 Decembrie are loc Târgul de Carte Gaudeamus-2025 (ediția 32). Puteți găsi cărțile mele la standul Editurii Universitare. Vă mulțumesc, Eduard Dorneanu
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020), FRONTIERA (2025) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară) Bestseller cu volumul ,,FRONTIERA ” (Editura Universitară)
În perioada 3-7 Decembrie are loc Târgul de Carte Gaudeamus-2025 (ediția 32). Puteți găsi cărțile mele la standul Editurii Universitare. Vă mulțumesc, Eduard Dorneanu
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020), FRONTIERA (2025) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară) Bestseller cu volumul ,,FRONTIERA ” (Editura Universitară)
Există cărți care seamănă cu obiectele de muzeu, stau cuminți pe raft, frumos legate între coperți, prăfuite de timp și uitare, și există cărți care ard, care respiră și care te prind de mână ca un jurământ, cărți care nu pot fi închise după ultima pagină, pentru că ele continuă să trăiască în tine. Frontiera de Eduard Dorneanu este o astfel de carte, o mărturisire incandescentă, scrisă cu rană și cu lumină, o poveste care nu se citește doar cu ochii, ci se trăiește cu întreaga ființă. Frontiera, acest cuvânt aparent simplu, administrativ, cu ecou militar și politic, devine la Eduard Dorneanu un simbol viu, o linie de foc și de carne care separă, dar și definește. Frontiera e locul de trecere și de pierdere, locul unde tinerețea își frânge aripile, unde libertatea se confundă cu datoria, unde istoria intră brutal în viața unui tânăr care încă mai visa. În roman, frontiera e granița dintre copilărie și maturitate, dintre lumină și întuneric, dintre speranță și disperare. Cartea se deschide cu o scenă care rămâne întipărită în memorie, respectiv plecarea tânărului în armată, pe fundalul unei toamne ce pare să fie ultima lui clipă de inocență. „Toamna anului 1989. Eram atât de tânăr încât anotimpul auriu îmi mângâia pașii, visele, cuvintele. Așteptam să se întâmple ceva ieșit din comun” (Frontiera, p. 11). Această așteptare are ceva profetic. Tot romanul este construit pe tensiunea dintre speranța tânărului că viața îi va aduce experiențe „ieșite din comun” și realitatea dură a frontierei. Așteptarea e încărcată de lumina aurie a tinereții, dar drumul care urmează va aduce cenușa încercărilor și rănile care nu se mai vindecă. Pe ogor, alături de mama sa, protagonistul adună cartofi atât de mici încât par un simbol al sărăciei și al fragilității. „Două coșărci de barabule mici, asta a fost toată recolta. Vântul de Miazănoapte a început a bate și puful scaieților a plecat către înalt” (Frontiera, p. 14). Din această imagine a ogorului gol și a vântului rece se naște, de fapt, prima frontieră, cea dintre copilăria marcată de lipsuri și drumul inițiatic spre maturitate. Dar nu doar sărăcia, ci și moștenirea unei memorii dureroase îl marchează pe tânăr. Cămașa tatălui mort devine un simbol al poverii purtate dincolo de copilărie: „Pe atunci nu știam ce înseamnă să porți cămașa unui mort. Fusese a tatălui meu, nu mă gândeam că pot duce mai departe tristețea cuiva plecat înainte de vreme dincolo de albastru” (Frontiera, p. 14). Această frază nu este doar o amintire, ci o metaforă a romanului însuși, scrierea cărții înseamnă purtarea unei cămăși de doliu transformată în poezie. Romanul surprinde apoi momentul plecării spre unitate militară. Gara devine o scenă colectivă a unei generații. Valizele de lemn, părinții, iubitele, lăutarii și cântecele de despărțire compun un tablou plin de forță, unde fiecare gest e un ritual. „Știam cu toții că după ce vom urca în tren vom lăsa în urmă o parte din inocența vârstei și vom primi în schimb pleoape noi și răni care nu se vor vindeca în veci” (Frontiera, p. 28). Trecerea dureroasă de la inocență la suferință, de la lumina ochilor la pleoapele grele, de la tinerețea fără griji la maturitatea forțată este una dintre cele mai profunde definiții ale frontierei din roman. Despărțirea este descrisă ca o poezie a gesturilor: „Din zece vagoane se auzea acel strigăt sfâșietor: «Hai liberaree». Nu m‑am ridicat. Priveam pe geam mormanele de hârtii și oase rămase după ospățul de rămas bun și oamenii care se agitau” (Frontiera, p. 32). Aici, imaginea oaselor rămase pe peron devine imaginea inocenței devorate, a tinereții transformate în sacrificiu. Instrucția militară, cu toate umilințele și absurditățile ei, e redată în același ton confesiv. Dar peste toate planează sentimentul că fiecare experiență este parte dintr‑un drum inițiatic, care trebuie străbătut cu suferință. Unul dintre marile câștiguri ale romanului este surprinderea camaraderiei. În mijlocul absurdului, al instrucției dure și al sărăciei, tinerii găsesc resurse de umor, de solidaritate și chiar de poezie. Într‑un moment de revelație colectivă, naratorul spune: „Aici, împreună, suntem ca doisprezece apostoli infantili care străbat cu un car de foc tărâmul umbrelor și al himerelor. […] Doisprezece miniapostoli ai tinereții risipite. Cu nume și vise” (Frontiera, p. 35). Camaraderia e transformată în mit, iar tinerii recruți devin personaje arhetipale, apostoli ai unei tinereți sacrificată. Totodată, experiența e însoțită de lacrimi și de o durere comună: „Atunci când ești aproape bărbat, iminenta apropiere a necunoscutului doare foarte mult. Tinerețea se așază în genunchi și așteaptă să primească poveri și bici împletit” (Frontiera, p. 29). Aici, fraza are o simplitate tăioasă, dar și o forță poetică care transformă realitatea în meditație existențială. Dincolo de realismul experienței, romanul atinge și dimensiuni metafizice. Autorul introduce reflecții filosofice și simbolice, în care frontiera devine metaforă pentru condiția umană. „Frontiera clădește castele de nisip între oameni, între popoare, între ceea ce unii numesc a fi istorie, iar alții, nu” (Frontiera, p. 282). Această propoziție depășește cadrul experienței militare și transformă romanul într‑o meditație asupra destinului colectiv, asupra granițelor dintre națiuni și asupra fragilității istoriei. Cea mai puternică imagine a acestei dimensiuni este aceea a cântecului Frontierei: „Cântecul Frontierei este la fel de frumos ca tainica chemare a iubitei. E divin și pământean. Te înalță și te țintuiește de pământ. E Frontiera” (Frontiera, p. 178). Această definiție a frontierei ca muzică și rugăciune este, probabil, una dintre cele mai frumoase pagini ale romanului. Romanul se încheie cu o rugăciune, un fel de testament pentru cei care au trecut prin frontiera armatei și a vieții. „Te rog să ai grijă de toți. […] Și mai ales să păzești România, aici, la fruntarii, în locul nostru” (Frontiera, p. 287) este o frază care concentrează toată durerea și toată speranța unei generații. În această rugăciune, personalul se împletește cu colectivul, grija pentru camarazi devine grija pentru țară, iar sacrificiul personal capătă sens prin memoria comunității. Frontiera este un roman‑confesiune, o frescă a unei tinereți risipite între vise și constrângeri, între poezie și durere. Eduard Dorneanu scrie cu sinceritatea celui care a trăit ceea ce povestește și cu forța poetică a celui care transformă amintirea în literatură. Cititorul care deschide această carte nu va găsi doar o poveste despre armată, ci un text despre frontierele vieții, despre granițele dintre oameni, despre linia fragilă care separă libertatea de constrângere și tinerețea de maturitate. Frontiera este o carte care se citește ca o confesiune și se reține ca o mărturie. Eduard Dorneanu a transformat propria‑i rană în literatură, iar din această transfigurare s‑a născut o operă ce atinge universalul. Această carte nu este doar mărturia unui destin, ci oglinda unei generații și, poate, chiar a unei țări întregi. Frontiera este chemare și răspuns, despărțire și regăsire, suferință și mântuire, este un roman care se citește cu lacrimi și se reține cu rugăciune, și tocmai de aceea, va rămâne nu doar în literatura noastră, ci și în conștiința celor care îi vor trece pragul. Îl felicit pe Eduard Dorneanu pentru curajul de a transforma suferința în cuvânt și memoria în literatură. Frontiera nu este doar romanul său, ci oglinda unei generații. Vă invit, dragi cititori, să deschideți aceste pagini cu sufletul pregătit pentru adevăr și emoție. Veți descoperi nu doar povestea unui tânăr grănicer, ci propria voastră frontieră lăuntrică.
Lector universitar doctor Roxana Gavrilă
Autor: Eduard Dorneanu Editura Universitară Editor: Vasile Muscalu Prefață: Lector universitar doctor Roxana Gavrilă Pagini:292 Anul publicării:2025
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020), FRONTIERA (2025) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară)
Cuvânt înainte Există cărți care seamănă cu obiectele de muzeu, stau cuminți pe raft, frumos legate între coperți, prăfuite de timp și uitare, și există cărți care ard, care respiră și care te prind de mână ca un jurământ, cărți care nu pot fi închise după ultima pagină, pentru că ele continuă să trăiască în tine. Frontiera de Eduard Dorneanu este o astfel de carte, o mărturisire incandescentă, scrisă cu rană și cu lumină, o poveste care nu se citește doar cu ochii, ci se trăiește cu întreaga ființă. Frontiera, acest cuvânt aparent simplu, administrativ, cu ecou militar și politic, devine la Eduard Dorneanu un simbol viu, o linie de foc și de carne care separă, dar și definește. Frontiera e locul de trecere și de pierdere, locul unde tinerețea își frânge aripile, unde libertatea se confundă cu datoria, unde istoria intră brutal în viața unui tânăr care încă mai visa. În roman, frontiera e granița dintre copilărie și maturitate, dintre lumină și întuneric, dintre speranță și disperare. Cartea se deschide cu o scenă care rămâne întipărită în memorie, respectiv plecarea tânărului în armată, pe fundalul unei toamne ce pare să fie ultima lui clipă de inocență. „Toamna anului 1989. Eram atât de tânăr încât anotimpul auriu îmi mângâia pașii, visele, cuvintele. Așteptam să se întâmple ceva ieșit din comun” (Frontiera, p. 11). Această așteptare are ceva profetic. Tot romanul este construit pe tensiunea dintre speranța tânărului că viața îi va aduce experiențe „ieșite din comun” și realitatea dură a frontierei. Așteptarea e încărcată de lumina aurie a tinereții, dar drumul care urmează va aduce cenușa încercărilor și rănile care nu se mai vindecă. Pe ogor, alături de mama sa, protagonistul adună cartofi atât de mici încât par un simbol al sărăciei și al fragilității. „Două coșărci de barabule mici, asta a fost toată recolta. Vântul de Miazănoapte a început a bate și puful scaieților a plecat către înalt” (Frontiera, p. 14). Din această imagine a ogorului gol și a vântului rece se naște, de fapt, prima frontieră, cea dintre copilăria marcată de lipsuri și drumul inițiatic spre maturitate. Dar nu doar sărăcia, ci și moștenirea unei memorii dureroase îl marchează pe tânăr. Cămașa tatălui mort devine un simbol al poverii purtate dincolo de copilărie: „Pe atunci nu știam ce înseamnă să porți cămașa unui mort. Fusese a tatălui meu, nu mă gândeam că pot duce mai departe tristețea cuiva plecat înainte de vreme dincolo de albastru” (Frontiera, p. 14). Această frază nu este doar o amintire, ci o metaforă a romanului însuși, scrierea cărții înseamnă purtarea unei cămăși de doliu transformată în poezie. Romanul surprinde apoi momentul plecării spre unitate militară. Gara devine o scenă colectivă a unei generații. Valizele de lemn, părinții, iubitele, lăutarii și cântecele de despărțire compun un tablou plin de forță, unde fiecare gest e un ritual. „Știam cu toții că după ce vom urca în tren vom lăsa în urmă o parte din inocența vârstei și vom primi în schimb pleoape noi și răni care nu se vor vindeca în veci” (Frontiera, p. 28). Trecerea dureroasă de la inocență la suferință, de la lumina ochilor la pleoapele grele, de la tinerețea fără griji la maturitatea forțată este una dintre cele mai profunde definiții ale frontierei din roman. Despărțirea este descrisă ca o poezie a gesturilor: „Din zece vagoane se auzea acel strigăt sfâșietor: «Hai liberaree». Nu m‑am ridicat. Priveam pe geam mormanele de hârtii și oase rămase după ospățul de rămas bun și oamenii care se agitau” (Frontiera, p. 32). Aici, imaginea oaselor rămase pe peron devine imaginea inocenței devorate, a tinereții transformate în sacrificiu. Instrucția militară, cu toate umilințele și absurditățile ei, e redată în același ton confesiv. Dar peste toate planează sentimentul că fiecare experiență este parte dintr‑un drum inițiatic, care trebuie străbătut cu suferință. Unul dintre marile câștiguri ale romanului este surprinderea camaraderiei. În mijlocul absurdului, al instrucției dure și al sărăciei, tinerii găsesc resurse de umor, de solidaritate și chiar de poezie. Într‑un moment de revelație colectivă, naratorul spune: „Aici, împreună, suntem ca doisprezece apostoli infantili care străbat cu un car de foc tărâmul umbrelor și al himerelor. […] Doisprezece miniapostoli ai tinereții risipite. Cu nume și vise” (Frontiera, p. 35). Camaraderia e transformată în mit, iar tinerii recruți devin personaje arhetipale, apostoli ai unei tinereți sacrificată. Totodată, experiența e însoțită de lacrimi și de o durere comună: „Atunci când ești aproape bărbat, iminenta apropiere a necunoscutului doare foarte mult. Tinerețea se așază în genunchi și așteaptă să primească poveri și bici împletit” (Frontiera, p. 29). Aici, fraza are o simplitate tăioasă, dar și o forță poetică care transformă realitatea în meditație existențială. Dincolo de realismul experienței, romanul atinge și dimensiuni metafizice. Autorul introduce reflecții filosofice și simbolice, în care frontiera devine metaforă pentru condiția umană. „Frontiera clădește castele de nisip între oameni, între popoare, între ceea ce unii numesc a fi istorie, iar alții, nu” (Frontiera, p. 282). Această propoziție depășește cadrul experienței militare și transformă romanul într‑o meditație asupra destinului colectiv, asupra granițelor dintre națiuni și asupra fragilității istoriei. Cea mai puternică imagine a acestei dimensiuni este aceea a cântecului Frontierei: „Cântecul Frontierei este la fel de frumos ca tainica chemare a iubitei. E divin și pământean. Te înalță și te țintuiește de pământ. E Frontiera” (Frontiera, p. 178). Această definiție a frontierei ca muzică și rugăciune este, probabil, una dintre cele mai frumoase pagini ale romanului. Romanul se încheie cu o rugăciune, un fel de testament pentru cei care au trecut prin frontiera armatei și a vieții. „Te rog să ai grijă de toți. […] Și mai ales să păzești România, aici, la fruntarii, în locul nostru” (Frontiera, p. 287) este o frază care concentrează toată durerea și toată speranța unei generații. În această rugăciune, personalul se împletește cu colectivul, grija pentru camarazi devine grija pentru țară, iar sacrificiul personal capătă sens prin memoria comunității. Frontiera este un roman‑confesiune, o frescă a unei tinereți risipite între vise și constrângeri, între poezie și durere. Eduard Dorneanu scrie cu sinceritatea celui care a trăit ceea ce povestește și cu forța poetică a celui care transformă amintirea în literatură. Cititorul care deschide această carte nu va găsi doar o poveste despre armată, ci un text despre frontierele vieții, despre granițele dintre oameni, despre linia fragilă care separă libertatea de constrângere și tinerețea de maturitate. Frontiera este o carte care se citește ca o confesiune și se reține ca o mărturie. Eduard Dorneanu a transformat propria‑i rană în literatură, iar din această transfigurare s‑a născut o operă ce atinge universalul. Această carte nu este doar mărturia unui destin, ci oglinda unei generații și, poate, chiar a unei țări întregi. Frontiera este chemare și răspuns, despărțire și regăsire, suferință și mântuire, este un roman care se citește cu lacrimi și se reține cu rugăciune, și tocmai de aceea, va rămâne nu doar în literatura noastră, ci și în conștiința celor care îi vor trece pragul. Îl felicit pe Eduard Dorneanu pentru curajul de a transforma suferința în cuvânt și memoria în literatură. Frontiera nu este doar romanul său, ci oglinda unei generații. Vă invit, dragi cititori, să deschideți aceste pagini cu sufletul pregătit pentru adevăr și emoție. Veți descoperi nu doar povestea unui tânăr grănicer, ci propria voastră frontieră lăuntrică.
Lector universitar doctor Roxana Gavrilă
Autor: Eduard Dorneanu Editura Universitară Editor: Vasile Muscalu Prefață: Lector universitar doctor Roxana Gavrilă Pagini:292 Anul publicării:2025
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020), FRONTIERA (2025) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară)
De ziua mea am primit mii de mesaje. Vă mulțumesc tuturor. Sunt onorat!
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară)
nu a fost o platformă ceremonială pe care s-au luptat
falșii gladiatori ai unui imperiu renăscut
nopțile erau extrem de violente
iar rănile mele dădeau naștere unor umbre colorate vibrant
doar poezia putea risipi spațiul dintre ele
apatia compromisă căuta aripi și funcții civice
era greu
după fiecare sărut trebuia să salvez de furia adverbelor
cerul mormântul tatălui meu și o parte din visele sfinților
mintea mea era singurul refugiu cultural
pentru care fiul omului ar fi murit și nu ar fi înviat
și asta pentru ca metafora și nemurirea
să se caute la nesfârșit
în neliniștea răsăritului
azi
domnul mi-a strigat numele pentru a cincizeci și șaptea
toamnă
nu răspund
ascult cum cântă ploile
melodia
celor șase cărări pierdute
și nu răspund
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară)
eram doi dansatori extatici lipsiți de gesturi revendicative
un fel de vrăjitori copii care schimbau semantica zilei
și topeau materia întunecată moștenită de la zeii posomorâți
în nori și păsări
fără de odihnă
o întrebam mereu dacă simte cât de mult o iubesc
și dacă știe să asculte cum îmi bate inima
mdaa răspundea în îmbrățișare de aur
sigur că știu să ascult pot auzi ecoul pot simți vibrația
uite chiar acum inima ta spune
să fim iubito
să fim
Autor: Eduard Dorneanu
Editia: 2
Pagini: 100
Anul publicării: 2024
ISBN: 978-606-28-1882-1
DOI: 10.5682/9786062818821 Editor: Vasile Muscalu Text copertă spate: Academician Kopi Kyçyku Ilustrație Copertă : Irinel Daniela Iacob
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară)
unul dintre tâlharii de pe cruce a furat banii de înmormântare ai mamei ramele ferestrelor s-au topit și din adâncurile necunoscute rămase libere au ieșit melci fără cochilie umezi cărnoși
noi suntem plecați dincolo de prima răspântie trebuie să ne întoarcem pe rând unul înaintea celuilalt unul mai târziu cu o chemare cu pumnii strânși cu gesturi îndrăznețe și inutile rebeli
plec primul șoseaua absoarbe energia narativă a visului premonitoriu nu e nimeni înaintea mea nicio personalitate dominantă nici măcar o rămășiță a unui adăpost temporar e bine pot trece în starea de martir visător într-un perimetru de securitate relativ cam asta poate însemna libertatea acolo unde protopărinții neamului meu au lăsat urme sânge sau orice altceva cu adevărat sacru și înțeles de ceilalți ca fiind o confuzie terminologică care folosește emoțiile dintr-un fond restricționat pentru a controla multiplele patologii ale lumii noi
am trecut de casele cu garduri de tablă colorată pe zoană e doar ileana o femeie care a murit acum vreo douăzeci de ani trece pe lângă mine fără să mă vadă are fața curată de parcă ar fi plâns împreună cu animalele de povară ale strămoșilor și iată cum trece pe lângă mine fără să se oprească îmbrăcată cu hainele ei de duminică și îmbrobodită cu batic strălucitor e grăbită nu poate fi oprită printr-o abordare minimalistă mai ales acum în a doua zi a toamnei când încă nu au început a sângera tălpile orfanilor iar asta înseamnă că mai este ceva ce poate fi irosit da
în fața casei părintești mă opresc și încerc să înțeleg dacă stările existențiale pot fi inversate dacă pot transforma umbra căzută pe treptele de ciment într-un luptător defensiv o entitate speculativă și vulnerabilă gata să moară în fața unei inimi vegetale sau să alerge către nicăieri fără a depersonaliza rănile apărute în palmele domnului și pe pântecele celei care atunci când nu îi spunem pe nume o ridicăm ca pe o normă culturală deasupra celorlalți sub escorta temerilor noastre în cel mai aspru complot al ridicării la întuneric neînțeles morganatic neînțeles
am ajuns în camera curată anii din urmă au pictat pe pereți icoane fără un trecut erotic ascult uneori acestea recită poemele mele și simt cum îngerul de pază râde în apropiere și strigă ca un copil care a ajuns acolo unde încep toate bucuriile eduard frate om apasă cu fruntea peste linia vieții apasă îți spun apoi du-te în dreptul ferestrelor rămase fără de ramă și acoperă cu palmele tale toate lacrimile rămase acolo după ce tâlharul de pe cruce a împlinit jurământul pentru a lăsa liberă dincolo de întrebarea lumânării fumegânde iubirea
Love
one of the thieves upon the cross stole my mother’s burial money the window frames melted and from the unknown depths left bare snails emerged without their shells moist fleshy
we have wandered past the first crossroads we must return one by one one ahead of the other one lagging behind with a calling with clenched fists with bold and futile gestures rebellious
I leave first the road absorbs the narrative energy of the forewarning dream there is no one before me no dominant figure, not even the remnants of a fleeting refuge that`s good I can shift into the state of a dreaming martyr within a perimeter of relative safety
perhaps this is what freedom means in the place where the forefathers of my kin left traces blood or anything else truly sacred
only to be understood by others as a mere terminological confusion drawing upon a rationed fund of emotions to command the manifold pathologies of the new world
I passed the houses with their colored metal fences on the meadow there is only Ileana a woman who died some twenty years ago she walks past me without seeing me her face clean as if she had wept alongside the burdened animals of our ancestors and there she goes passing me without stopping dressed in her Sunday clothes, wrapped in a shimmering kerchief
she is in a hurry she cannot be stopped by a minimalist plea especially now on the second day of autumn when the orphans’ soles have yet to begin bleeding and that means there is still something left to waste yes before my childhood home I halt trying to understand if states of being can be reversed if I can turn the shadow fallen upon the cement steps into a defensive warrior a speculative vulnerable entity ready to perish before a heart of roots or run towards nowhere without stripping the wounds from the Lord’s palms or from the womb of she who when unnamed we raise like a cultural norm above all others under the escort of our fears in the harshest conspiracy of ascension into darkness unfathomable morganatic unfathomable
I reach the immaculate room the passing years painted icons on the walls untouched by erotic histories I listen sometimes they recite my poems and I feel my guardian angel laughing nearby and shouting like a child who has reached the place where all joys begin
Eduard brother human press your forehead against the life-line press, I urge you then go stand before the window frames left bare and cover with your palms all the tears that remain there after the thief on the cross fulfilled his vow so to set free that beyond the question of the smoldering candle love
Eduard Dorneanu Din volumul ,,DEZMUGURIRE”-Editura Universitară Traducere de: Alexandra-Maria Gavrilă
Autor: Eduard Dorneanu
Editia: 2
Pagini: 100
Anul publicării: 2024
ISBN: 978-606-28-1882-1
DOI: 10.5682/9786062818821 Editor: Vasile Muscalu Text copertă spate: Academician Kopi Kyçyku Ilustrație Copertă : Irinel Daniela Iacob
,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amără din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegială, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
EDUARD DORNEANU s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. Fiul Alexandrinei și al lui Neculai Dorneanu Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de Onoare al UNOTA (The United Nations of Art and Science), membru de Onoare al Consiliului Internațional pentru Arte / Secțiunea Literatură. OPERA: Proză: Jurnalul apelor purpurii (2011), Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite (2011), Jurnal de primăvară mutilată (2011), 7,63 (2013)Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol III (2018), Mălini, vol IV (2020) poezii: Gothic (2011), Frăţia trandafirului rupt (2011), Jurământul Templierului (2011), Rugăciunea de piatră (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Neînţelese dimineţi (2011), Sacraţia (2011) Poetica (2021), ,,Amprentele iubirii” (2022), ,,DEZMUGURIRE” (2025)
Antologii: Jurnalul apelor purpurii (2012).
REFERINȚE CRITICE (selectiv): Radu Voinescu, Academician Kopi Kyçyku,,Lector universitar doctor Roxana-Maria GAVRILĂ , Carmen Ardelean, Iolanda Malamen, Valeria Manta Tăicuțu, Liviu Antonesei, Christian Crăciun, Adi Secară, Stelian Țurlea.
Referințe critice: ,,Printre scriitorii români și balcanici care au imnizat prietenia – ca o regăsire multiplă a muritorului în semeni sau ca o bogăție spirituală, uneori amară din diferite rațiuni, dar mereu însoțită de nemurire (în forma unei culmi a individualității, în centrul Memoriei) Dorneanu transmite o experiență elegiacă, gravă, care rămâne ca o amprentă de sânge curat pe un peisaj mereu încețoșat și profanat de ideologii și psihoze.”
Academician Kopi Kyçyku
,,Dezmugurire” de Eduard Dorneanu și-a câștigat, pe merit, titlul de bestseller al anului 2024. Această realizare reflectă nu doar succesul volumului, ci și o recunoaștere a profunzimii și autenticității artistice cu care Dorneanu îmbogățește literatura contemporană. Prin fiecare vers, poetul descoperă și revelează emoții universale, capturând în cuvinte cele mai profunde frământări și trăiri umane, într-o manieră unică și captivantă. Publicat la Editura Universitară, ”Dezmugurire” se distinge ca un tribut adus memoriei, iubirii și esenței trecătoare a vieții, reușind să atingă sufletul cititorului și să lase o amprentă adâncă în conștiința culturală.
Lector universitar doctor, Roxana-Maria GAVRILĂ
,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii.” Radu Voinescu
„Pendulând între simboluri ale celestului și ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, într-o călătorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spațial, în esență, simbol al interiorității, al cerebralității, Eduard Dorneanu consemnează cuminte, disciplinat, ca într-un jurnal intim, vizitele succesive în templul iubirii carnale, în catedrala trecutului, dominată de icoana mamei și de pravilele nescrise ale existenței bucolice, în fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematură sau în găvanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate în tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l conturează: o carte a postludiilor existenței.”
Prof Dr Carmen Ardelean
Premii//nominalizări: Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul ,,POETICA” (F. Bv) Premiul ,,Cartea Anului” acordat de Asociația Culturală Libris Cultural pentru volumul ,,POETICA”; PREMIUL ”CALLIOPE”-distincție prestigioasă acordată de Editura Universitară, în semn de recunoaștere a excelenței în poezie și a impactului asupra cititorilor pentru volumul ,,DEZMUGURIRE” -anul 2025 Premiul ,,Mihail Sebastian”; Nominalizat la Premiul ,,Cartea Anului” – 2021 de Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov) cu volum ,,POETICA” Nominalizat pentru ,,personalitatea anului” (secțiunea „Literatură”) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’ ‘- 2015. Bestseller cu volumul ,,DEZMUGURIRE” (Editura Universitară)
