AUTARHIC

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ia uite

șesarul lui besiktas a înscris în poarta celor de la karabukspor

Dacă aș fi fumător mi-aș stinge țigara de genunchi

E minutul nouăzeci și cinci al partidei

Ce baftă am putut să am

 

Ioana își șterge tălpile cu mătasea neagră

A cămășii mele

De unde sunt ăștia întreabă ea

După nume par a fi greci ciprioți

Sau poate histrioni

Nu vreau să îți spun îi răspund

Poemul ăsta trebuie să fie lung

știi tu

ca o mână de femeie beată

care nu ajunge la zăvorul porții mele

dacă îți răspund acum

ar fi ca și cum aș recunoaște că dragoastea noastră

e un joc botezat cu praful sfintei minciuni

fără matrice de apărare

o comparație risipită în mii de umbre

 

închid televizorul

ioana desenează o samcă și o luntre

uite de aici va pleca o linie albastră

va trece prin mâna ta dreaptă

apoi va ocoli bordelul de pe strada autarhiei

se va înfige în mormântul celui care a scris legenda aurea

și va ieși înapoi în lumină

la picioarele lui charon

mă bucur îi spun

ludicul idolatriei

înlătură inhibițiile și mă pot așeza deasupra ta

într-o poziție dominantă

ca un stăpân absolut al gemetelor tale

cu palmele deschise pentru a primi aburul

care îți iese prin piele

obosit de îndemnul tău

nu te opri eduard

trimite-mi carnea în luneburg heath

doar ai spus că poemul trebuie să fie lung

cum altfel răspund trist

mătasea neagră a cămășii mele

s-a lipit de podeaua camerei de hotel

dacă vrei aș putea să te sărut cu ochii închiși

spune ioana

e trecut de minutul nouăzeci și cinci al partidei

ce baftă am putut să am

 

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

RIDURI DE EXPRESIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Ioanele au înflorit

Aștept un răspuns scolastic menit să domolească

carnea din casa messalinei

 

Ioana de pe hat se ridică deasupra ogoarelor

Pare o nimfomană care prinde rădăcini

În tăcerea icoanei triptic

 

Ioana mărul ionatan e înconjurată de păpădii

Îi lipsesc zâmbetul de scenă ridurile de expresie

Gesturile de sfidare

 

 

șerpii trec peste urmele lăsate de dinții iubitei

doare

sângele udă bulgării de pământ și florile fraților pomi

ioanele au înflorit

trupul meu cere mângâiere primăverii tunse chilug

și petale albe

pentru ziua de joi

 

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

TREI BENZI DE VOAL

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Fusta ioanei e scurtă neagră

și are trei benzi de voal

o strig

chemarea mea are ceva din muzica gnawa

ioana râde și eliberează de sub pleoape

fluturi de pământ

 

apele noastre marchează escatologic

un teritoriu ferit de frivolitatea degetelor lungi

durerea e la fel de sacră ca umbrele rătăcitoare

din manpupuner

 

picioarele ioanei se lipesc de ale mele

carnea noastră clădește un tripod mișcător

cerul mlaștina și podurile abandonate gem

respir

preludiul înlocuiește rugăciunea de seară

 

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,,Sublimare”-EDITURA EIKON

ADICȚIE

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Vine furtună

Lacrimile diavolului purifică uterul prostituatelor

Aud

,,please moderate’’ ziua sfântului ioan cel nou de la suceava

Aha da de ce nu

Liniile albe conturează un golf virgin unde uitarea

Poate fi controlată

 

 

Fulgerul trece prin labirint și se oprește

Pe șoldurile ioanei

 

 

E doar adicție și introspecție spune ea

știi tu

una din zilele acelea când sunt prizoniera

morfinei androgene

femeie cu trup de păpădie și suflet peste care calcă

animalele de povară părăsite

lângă banteay srei

 

 

se înorează

ioana trece dintr-un univers experimental în groapa comună

atingerea ei este stimul dureros și ne închide sângele

într-o pentagramă eclectică

 

lacrimile diavolului s-au topit

aud

,,please moderate’’ mirungerea târfelor

E doar adicție spun eu

Praf alb rugăciune și carne fierbinte

un metalimbaj care ne acoperă dragostea cu un cerceaf magic

ud fierbinte ud

 

 

EDUARD DORNEANU

DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON

COMPASIV

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Zgomotul ploii acoperă
Ecoul cuvintelor copilului iisus
Ioana conduce
Nu sunt într-o transă hipnotică spune ea
Iau un viraj strâns și strig
Geospiza dificilis septentrionalis
și nu îmi aminti de copilul iisus
cui naiba îi pasă de primul lumbersexual al planetei
e timpul hipoxiei și al prafurilor binefăcătoare
să știi

luminile sălbatice radiografează cerul
3 puncte glasgow spun eu
uite
norii sunt pachete de înaintare decimate
iubirea noastră are nevoie de resorturi satanice
de recompense în calorii goale
și de sângele prelins din uterul lui venus

acum copilul iisus nu se mai aude deloc
picioarele ioanei apasă pe cuvintele mele
nu sunt într-o transă hipnotică spune ea
ne vom opri sub un nuc departe de șosea
să nu îndrăznești să îmi muști buzele
nu înainte de mă poseda
legată de mâini de ochi și de amintiri
ai auzit eduard
să nu îndrăznești

EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON

EPECTAZĂ

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Sunt stăpânul roadelor amărui ale ioanei
Cele șapte laude ale liturghiei ne ard părțile intime
Nu există confindențialitate
Rănile noastre sunt asimetrice
Avem nevoie de gemetele trotulei
de insultele ei aduse eremiților
de sânii ei lăsați
înafara culorilor de moarte
ale dogmei

sub șoaptele mele carnea și oasele ioanei
se topesc
pătrund în ea cautând arterele carotide vulcanii fesieri
și iadul umed al dorinței

ești un hierofant strigă ioana
preludiul mă îndeamnă la apostazie
roadele mele sunt în stăpânirea ta
rănile noastre sunt asimetrice
nu va rămâne nimic neatins din trupul
și cuvintele mele

gemetele trotulei se împletesc cu țipetele ioanei
deasupra noastră extincția mutilează cerurile
ioana e în genunchi și îmi cere o nouă revărsare
zâmbesc și îi cuprind umerii
înainte de orgasm

Eduard Dorneanu
DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON

 

DURA MATER

15171085_10209467759743184_2351133966324021961_n

Canicula a schimbat culoarea pielii ioanei
Mângâierile noastre nu mai seamănă
Cu blestemele repetate în șoaptă de ianus
Avem nevoie de pretexte și disimulări
ca să nu ne modificăm morfologia celulelor
și a cuvintelor de chemare

mă dezbrac
intru în zăpada fierbinte
a patului
ioana caută să îmi arate sângele
scurs sub cerceaful mov al camerei de motel
e un semnal de default îi spun
amintirile noastre sunt convertite
chiar și trupurile nu sunt altceva
decât niște artefacte care se mișcă
un fel de subtilități atemporale
prinse în plasa diavolului

caut loc sub muntele lui venus
atmosfera anxioasă a orașului se divide
în sunete de arcuri ruginite și gemete
sacadate
aștept bucuria ioanei
iată cum vine
ca o inferență care prelungește preludiul
în următoarea cameră
în mijlocul viitoarei furtuni

EDUARD DORNEANU
DIN VOLUMUL ,,Sublimare”-EDITURA EIKON