NOCTURNĂ
Noaptea ascunde culorile, cicatricile, urmele Pandorei…
Iubirea rămâne pe rug alături de cuvintele care nu se pot repeta
Eduard Dorneanu
Mălini
Noaptea ascunde culorile, cicatricile, urmele Pandorei…
Iubirea rămâne pe rug alături de cuvintele care nu se pot repeta
Eduard Dorneanu
Mălini
marga s-a căsătorit cu un telefon mobil care suferă de partenofobie
din cauza apelurilor cu număr necunoscut
rudele apelează la sintagme erotico-maniacale
şi refrene îmbibate cu alcool triplu rafinat
andrada a abandonat cursa regulată
spre capitala sentimentală a estului nimfo-decadent
piloţii împart resturile rămase din copia începutului lumii
negarea dă vulnerabilitate accentuată secundelor
şi redefinește durerea preludiului
martorii paşilor se încolonează alături de protectorii liniilor frânte
sărutul sfintei păcătoase îmi arde zăpada din pragul uşii
numele femeilor înlocuiește pânza de păianjen dintre stelele impare
numărătoarea paralelă a sfârşiturilor de lume
începe cu uitarea ta.
Eduard Dorneanu
Mălini
pereţii te dezbracă de infirmitatea sentimentală a hainelor
urmează convertirea tăcerii
atingi cu pleoapele începutul lumii
reproducem teatral obsesia Casandrei pentru Prius-Neoptolem
emisiile emoţionale sunt percepute ca o formă manieristă
de eludare a stărilor narcisiste
mâinile mele ard pe jumătatea iraţională a cascadei
ars erotica spui asemeni umbrelor de pe tavanul veşniciei
de şaisprezece ori da răspund cu ochii deschişi
chiar acum inund galeriile cu partea din mine
care este gata să se răsucească până la beţie
în carnea altarului
noaptea ne dezbracă de grandoarea viselor suicidare
chemarea rugului uneşte singurătaţile
Eduard Dorneanu
Mălini
respiraţia ta este violet episcopal
paharele pline cu remy martin dezbracă parţial
inocenţa
buzele roşii caută alb de plumb
nu încă spui
trebuie să îţi îmbraci pomul roditor în negru de cerneală
pe urmele diavolului pot călca doar orfanii
tu ştii
bine răspund eu
îmbracă-mă în culorile primejdioase ale extramundanului
ca pe un verb cu o supradoză de eres.
Eduard Dorneanu
Mălini

vineri
ritualul arde morfemele sacre
dragostea ne transformă în consumatori captivi
cameleonismul oglinzilor măreşte insecuritatea emoţională
comunicăm telepatic cu satirii şi prestidigitatorii cronofagi
deszăpezim spirale imprecaţii eufonii
vineri
zăpezile acoperă a cincea sacralitate
albul arde inocenţa cifrelor virale
cenuşa este împărţită iterativ calendarelor laice
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20

livia şi-a dorit de crăciun fetuşi mahmuri şi emailuri însiropate
a achitat nota de plată cu iniţialele cadavrelor din mesageria vocală
tatăl vitreg al omului de zăpadă epileptic
i-a făcut rost de o fiolă care conţinea pronume interogativ-convulsive
rezumate cu accidentele degetelor mijlocii
corespondenţa imaginară a sticlei de spirt medicinal
alcoolicii de noaptea a opta s-au deghizat în mântuitori polari
livia întinde piciorul pentru a fi încălţată cu una din cărţile de rugăciune
ale noului şi vechiului moft
urmează alunecările de adevăr
am timp să ascund nuditatea iubitei
în obscura emfază
a punctelor de suspensie
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20

prefer gelozia ioanei oricărui public infantil
ştiu că indiferenţa mea îi pare un truism
am despărţit durerea
în milioane de celule seci
virginele mioape au rămas suspendate între vagoanele de clasa a doua
şi nopţile în care toţi necredincioşii au nevoie
de motivaţii sangvine
sacralitatea se risipeşte în teorema lui lagrange
prefer gelozia ioanei
cuvintele ei descoperă locurile intime unde pot poposi
open invitation fără consecinţe
alb suprapus albului
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20

lidia spune
mă risipesc în premoniţii capitale
moartea cere fast explicativ
fiecare picătură de sânge este investigată de către prieteni vulgari
ordinea convulsiilor provoacă alianţe egotiste
statuile nasc zâmbete narcoleptice
2013 este corabia sufletelor mutilate
femeile singure sunt posedate de propriile umbre
ţipetele de prefăcută plăcere
decorează ultimele silabe de viaţă ale histrionilor
eu tac
nuditatea durerii închide răspunsurile mincinoase
sub pleoapele incizate cu absenţa
Ta
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare’

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20
i-am promis ioanei o fotografie cu brazi vii
şi peşti zdrenţăroşi
iarna calcă rănile
ascunse
sub zăpezile demiurgului anxios
sap în carnea aşteptării
patruzecişipatru de sfinţi astupă amintirile cu sânge miop
pasiunea e incinerată în uterul de gheaţă
al fecioarei subnutrite
ocolesc personajele speculative care răspund la propriile întrebări
cărarea râde bocancilor descusuţi
ioana mângâie cetina
verdele împiedică naşterea blasfemiilor
brazi vii şi peşti zdrenţăroşi
deschid
cărare prin zăpezile femeilor capricioase
Eduard Dorneanu
Mălini
dimineaţa sună
în ceasul deşteptător
secundarul a tăiat respiraţia silviei
sânii i-au înflorit asemeni cartuşelor de manevră
ea spune
am visat că vânam mistreţi la balc
purtam haine cu trei numere mai mari
eram încălţată cu pantofi de balet
iar hăitaşii îşi făceau cruce
ocheam din mers ţinte care grohăiau
nu era necesar să încarc arma
animalele se întorceau cu burta în sus
al naibii vis
nu-i aşa
aşez ceasul într-o poziţie firească
veşnicia stă între mine
şi femeia care ucide în vis animale sălbatice
adun cicatrici preludii cu motivaţie dublă
întreb
chiar îşi făceau cruce
poate îţi arătau cum să te ascunzi
de poftele laconice ale instanţelor revocate
răspunde
ba nu
duceau degetele în dreptul urii
apoi coborau către dezgust
şi încheiau cu un scuipat
în dreptul speranţei era o cruce
precis
mă îmbrac grăbit sub privirea unei femei bănuitoare
nefericirea îmi încarcă armele de carne şi sânge
orele exacte îmi servesc ca ţinte de antrenament
silvia adoarme la loc
sub patul ei curge râul de întuneric
al uitării
Eduard Dorneanu
Mălini