RUGĂCIUNEA TEMPLIERULUI
Purifică-mi suferinţa cu o nouă durere
Uneşte-mi sângele cu albastrul cerului Tău.
Leagă-mi singurătatea de zidurile Oraşului Sfânt
Ridică-mi umbra deasupra oricărei neputinţe.
altar viu să Îţi Fiu.
Eduard Dorneanu
Literatură
47
Domnul mi-a strigat numele
Pentru a patruzeci și șaptea
Toamnă
Mă plimb desculț prin livadă
Alături de îngerul de pază
Adunăm roade căzute în noroi
și acoperim răni albastre
un măr de la fratele pom oblio
o nucă de la fratele pom sibil
un măr de la Ioana mărul ionatan
alt măr de la fratele pom fiindcă
și încă un măr de la Helga
mărul de pe hat
eduard eduard eduard
domnul mi-a strigat numele
plouă
alerg prin noroi împreună cu îngerul de pază
repede spune el
să punem undeva roadele fraților pomi
să nu obosești frate om
să nu obosești
Domnul mi-a strigat numele
Pentru a patruzeci și șaptea
Toamnă
Aproape de cerdacul casei mele de lemn
În paradisul singurei iubiri
Acasă
La mălini
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
GASPING
Liniștea camerei este răspunsul canonic trimis din îmbrățișare în îmbrățișare
Până la doliul arcuit al cărnii
eu și ioana suntem contestatari pasivi ai acestei zile generatoare de superficialitate
respirația mea anunță iminenta explozie albă
nu îmi pasă dacă umanitatea s-a retras într-un episod depresiv major
ce importanță are dacă diavolul este acum un perigeu imaculat
mișcările mele par arme tectonice gata să fragmenteze noaptea celor trei califi
și da urmează explozia albă
marea simfonie a potenței care aprinde sfârcurile ioanei
cine naiba ar fi crezut că liniștea este un răspuns canonic
iar arborele meu va prinde rădăcini în doliul arcuit al cărnii ioanei
ai grijă să nu îmi rupi pleoapele spune ioana
să nu mă lași fără întuneric înainte ca unul dintre noi să fure din nefericirea celuilalt
cum poți cere asta ioana
putem fi bogați chiar dacă împărțim un singur ochi o singură nefericire
și o singură respirație mai fierbinte ca sărutul domnului
pe pânza de mormânt a fiului său
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
DISPENSĂ SENTIMENTALĂ
iza va ajunge poimâine la praga
Amintirile ei se vor topi la impactul cu trotuarele cehe
știu că va avea de ales între o promenadă alături de kefi teta și libuse
și o selfie făcută lângă turnul de pulbere
încă din prima zi va avea nevoie de un transfer de agresivitate
e simplu
îmbătrânirea inimii va începe printr-o dispensă sentimentală
nu este necesară tortura matinală sau aroma magică de zyklon b
ajung feliile de pâine ciclame înghițite cu privirea fixată pe operele decadente
ale lumii doctrinale
călătoria va continua
iza este indiferentă la dimensiunea realității
ecoul elaborat al bătăilor de palme maschează sadismul intelectual
frontul lipsit de tranșee își ascunde victimele în căni și paturi
unde ritualul împerecherii poate să deschidă porți ianusiene la fiecare penetrare a inimii
iza va ajunge poimâine la praga
Diavolul va arunca de pe acoperișul mănăstirii prenov
Pantaloni negri tricouri albe și praf argintiu cu gust de bere botezată
Ai nevoie de o dispensă sentimentală strig eu privind șoseaua moartă a satului meu
Vei blestema atât de frumos încât vizitatorii galeriei futura se vor așeza în genunchi cu fața către mecca
și nimeni absolut nimeni
nu va mai avea curajul să se sinucidă în mala strana
nici apostolii agramați ai neoapocalipsei nici târfele aduse din provinciile imperiului-șarpe
sper că vei înțelege asta iza
înainte de a săpa cu unghiile trepte în carnea bulevardelor bolnave
ține ochii închiși
ritualul împerecherii poate să deschidă porți ianusiene la fiecare penetrare a inimii
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
DEBRIEFING
Vânturile toamnei au legat diavolul de trunchiul nucului sybil
Personalitatea sa histrionică atrage nori mutilați și fragmentează naivitatea legendelor rurale
În jurul nostru se întinde un câmp infinit
Diavolul vorbește fără încetare iar din cer cad saci negri plini cu pământ uscat
Urmele mele și ale celor care au trăit cu mult înainte ca eu să învăț să respir
Imunizează răutatea legată de trupul nucului copil
Diavolul spune
Iată stau aici alături de voi ca un marinar cu brațe de piatră
Spinarea mea se îndreaptă sub rugăciunile inutile și mereu aceleași
Pariați pe hazard oameni buni
Nu așteptați ca umbrele norilor să facă drifturi pe mormintele proaspăt săpate
Înfigeți lame tocite în carnea și sângele celor pe care voi vă închipuiți că îi iubiți
Privesc și ascult
Prezența maleficului simplifică alagerile autumnale
Pământul și cerul sunt în plină anduranță psihologică
Văd cum femeia ciclop își schimbă tainele de vară tot lângă nucul sybil
La căldura otrăvii și sub umbra norilor mutilați
Spate în spate cu îngerul căzut pe verdele câmpului infinit
Îmi cresc roade brumate repetă diavolul
Te-am auzit îi răspund așezându-mă pe o cioată de brad
știu că te dor brațele și vrei să guști din lumina noilor născuți
din cer cad saci negri de pământ uscat
diavolul țipă și cere protecția femeilor care au refuzat să nască erezii
lasă-mă să beau măcar sânge de târfă din căușul murdar al ioanei strigă el
te voi răsplăti cu blesteme și furtuni care îți vor albi părul
amintirile scrisorile de dragoste
mă apropii de nucul sybil
femeia ciclop se așază între mine și verdele infinit al dorinței
lasă-mă să beau măcar sânge de târfă strigă din nou cel înlănțuit
nu pot răspunde
vânturile toamnei leagă palmele mele de coapsele femeii
nuditatea ei e rece și umedă
ca o zi monotonă în care domnul îmi dă dezlegare
pentru a revărsa izvorul alb în labirintul sacru al celei care mă imploră
să îi ascult gemetele de la început și până la durere
înlănțuit
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
ZIUA FRATELUI OM
Îngerul de veghe bate cu o creangă de gutui în cerdac
Ieși afară frate om strigă el
Uite noaptea asta e ca o erezie albastră destrămată
Lumina lunii are răni pe aproape tot trupul
Așez o pătură pe băncuța de lemn din cerdac și îl chem alături de mine
Să nu îmi vorbești de dogmă îi spun
Sunt sătul de habotnici și de principiile care schimonosesc conștiințe
Hai să mâncăm miez de nucă și să ne prefacem că suntem personaje secundare postapocaliptice
Dă-le naibii de revelații mistice frate înger
Zboară dincoace de coama cerdacului și hai să spargem nuci
E toamnă pentru dumnezeu
Aripile îngerului miros a oțet balsamic
E 1 octombrie spune el
E ziua ta frate om m-am tot gândit cum ar fi dacă pentru o închidere de pleoape
Ai fi fericit
o să îți vorbesc asemeni prietenilor tăi plecați dincolo de albastru
deși ar fi o diversiune nimic altceva
mâncăm miez de nucă în cerdacul casei părintești
de ce spui că noaptea asta seamănă cu o erezie albastră
am spus eu așa ceva frate om
ha ha ha râd eu din toată inima ce șmecher ești frate înger
miezul de nucă e gustos și mi se face sete
o clipă spune îngerul îți aduc ceva de băut
îngerul se înalță pentru o clipă și îmi aduce în pumni cerul
bea încet frate om spune îngerul de veghe
o viață fără tristețe să ai
îngerul de veghe bate cu o creangă de gutui în cerdac
de patruzeci și șase de ori bate
e ziua ta frate om
e ziua ta paladinule
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
CU RĂDĂCINILE ÎN IAD
Toamna este anotimpul confesiunilor și al hainelor pătate cu oțet balsamic
Ioana caută sub frunze o urmă dinamică de sânge
Anotimpul ăsta schimonosește conștiințe spune ea
uite
diavolul împarte suplimente nutritive tuturor personajelor secundare
nu știu ce poate însemna asta
oamenii vor o moarte liber consimțită sub tăișul parfumat al stereotipiilor
visele nu pot trece bariera vocilor și principiilor corporatiste
iar amintirile sunt în plin mutism akinetic
căutarea este debutul tardiv al unui sindrom ce-o poate duce pe ioana
într-o revelație mistică
buzele îi sunt crestate de tăieturi asimetrice
șoaptele ei seamănă cu o mărturisire după tipicul druid
ascultă spune ea
cât rafinament atemporal este în bătaile inimii
îți spuneam că anotimpul ăsta schimonosește conștiințe
să știi că nu este o diversiune sau o concluzie eronată
e unul dintre argumentele care duc la disonanța colectivă a rugăciunilor
nu știu ioana raspund eu gata să ascund sub palme sâni de femeie
și nuci
toamna este anotimpul confesiunilor și al hainelor pătate cu oțet balsamic
nu pot căuta urme de sânge sub frunzele unor pomi cu rădăcinile în iad
crede-mă că nu
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
MERE DE PE JOS
Ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană
E obosită îi simt tremurul
Auzi eduard spune ea
Nu crezi că ar fi fain să cumpărăm ape de lumină
Astă vară am văzut pe cineva care vindea pești clovn
Candelabre concreționare și ape de lumină
Toate astea costau șaișpe’ eurocenți
Eu eram gata să explorez plaja trei papuci
Dar un vânător nocturn mi-a strecurat sub sutienul victorian
Smocuri de iarba știucii
Avea degete cu vârful bombat și mă feream să folosesc condiționalul optativ
știi
mă și vedeam dansând împreună cu tine în azbahan
fără blocaje prejudecative
cu egou-rile tăiate de sabia axis mundi
ioana este tunsă chilug
îi sărut scalpul cu gust de ciocolată amară
încerc să îi mângâi burta tatuată cu imaginea unui diavol monoparental
apoi șoptesc
ioana ascunde bara de chat deconectează-te de la mess
și hai să culegem mere de pe jos în livada mea din mălini
nu putem fi fericiți fără să învățăm regulile extremismului sentimental
hai să culegem mere ionatan de pe jos iubito
mere brumate strivite de câlcâiele îngerilor
ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană
și apoi o să dansăm goi în azbahan întreabă ioana gata de plecare
desigur fată frumoasă
vom fi singurii păcătoși fără cearcăne mirosind a măr ionatan
și domnul însuși se va ridica în picioare și va striga cu ochii închiși
nevrednic este darul meu
nu vă opriți prieteni
nu vă opriți
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
Sunt sigur că gaspard monge nu a stat treizeci de zile în camera neagră
Speranțele îi erau permanent în zona alfa
Așa s-a născut geometria descriptivă a nopții urbane
La început
analizele rudimentare ascundeau sălbăticia eufemismelor imaginea masajelor subacvatice
și zona comunicațională frecventată de cameleonii drogați cu vise mutilate
sub frecvența schuman
înainte de miezul nopții are loc transferul de indiferență
atacurile nonliniare distrug pânza de albastru
cu care îmi acopăr zilele de marți
scrâșnesc din dinți
domnul aruncă ochiul din triunghiul sacru
pe cearceaful viu al patului meu
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
NAȘTEREA ZILEI DE MIJLOC
Ioana a născut o zi de joi în mijlocul camerei mele
afară e campanie electorală
cameleonii lipesc afișe pe care scrie ,,bellum omnium contra omnes’’
nimănui nu îi pasă dacă picioarele ioanei au rămas desfăcute ca într-un joc ambivalent
scala depresivă a înțepenit sub privirea aspră a femeii ciclop
umbrele noastre cer flagelare și sârmă ghimpată
ziua de joi e umedă și se târăște printre picioarele unei femei frumoase
e nevoie de lama lui occam pentru a îi șterge cearcănele
urmează atacul de panică spasmul orgasmic și cascada caldă
ziua de joi nu vorbește ea are un singur rost
acela de a se târâi printre picioarele unei femei frumoase
ca un șarpe peste care dumnezeu și-a așezat verbele nepersonale
și răcnetul facerii
mă opresc la jumătatea blasfemiei
pereții curg
țipetele sunt mere întregi și așteaptă mușcătura diavolului
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon