asfinţitul se închină tatuajelor de pe braţele lui Thanatos
mă alătur soldaţilor obosiţi care se retrag
către El Alamein
nisipul acuză respiraţia armelor automate
de postsatanism versatil
beau ultimile picături de sânge ale iubitei
ocolesc dunele asediate de vise imperfecte
numerele impare alcătuiesc garda de corp a ecoului
Eduard Dorneanu
Mălini
livia primeşte a şaisprezecea poruncă prin intermediul şoaptelor evanescente
pentru a sărbători am închiriat deltaplane o fabrică de literatură religioasă
echipa de handbal feminin a oraşului bordelul clandestin al divelor basarabence
camera de gardă a spitalului de urgenţă
nu căuta intrarea în ,,hall of fame” draga mea
este o diversiune platonică menită să disipeze
bătăile suplimentare ale inimii drepte
mă poţi săruta după ce adverbele circumstanţiale
se vor strecura în curtea lagărului de exterminare personală
ador imperfecţiunea traseelor adiacente
şi labirintica tresărire a luminii sfâşiate
Eduard Dorneanu
Mălini
la recepţia hotelului doi africani fumează pipă
silicoanele loredanei hipnotizează arbuştii ornamentali
şoaptele de cupă pensionarii lacomi de ţigări la bucată
caut o cameră cu un singur pat din care să putem viziona
stripteasul moşilor care aduc cadouri prostituatelor dependente
de rezultatele negative ale echipei moroka swallows
îmi pot permite să achit factura în avans pentru câteva decenii
airbagurile veşniciei vor funcţiona perfect în perioada intimă a căutării
urc gândindu-mă la provocarea zenitală a fumului jertfei
treptele decriptează superficial literele de pe coapsele zeiţei
o mângâi fără să evit gesturile explicite
uşa camerei face o reverenţă ticăloasă
rămaşi desculţi în abisul dorinţei ne dezbrăcăm pe rând
de întrebările celorlalţi
Eduard Dorneanu
Mălini
orfanii din afişele electorale anunţă declamativ
că ducesa de Kent a rămas însărcinată
vestea a înconjurat ,,Vizuina lupului” a cules eşarfele târfelor
plasate strategic de gnomii bâlbâiţi pe ferestrele stabilimentului depresiv
şi a aruncat în apele uzate ale patriotismului
substantive comune adunate din satele cu status apocaliptic
degetele Domnului sunt strânse în cutii transparente
teoria haosului este contestată de mesageria vocală
primarul sectorului ,,beta” dansează step agitând sticla de Courvoisier
măi,, mister gisăs autohtonicus”
trecerea de la ţuică la băuturile fine se face treptat
întâi îţi părăseşti iubita pentru cazinoul cămătarilor poligloţi
apoi găureşti tavanul fals al bisericii pentru a vedea culoarea infinitivului
abia spre sfârşit intri în atmosfera franţuzită a cameleonilor
săptămâna asta fiecare drum duce la masa săracilor
promisiunile ridică munţi de umeri şi sprâncene
refractar la iertare şterg numerele de telefon din agenda electronică
aşa da
acum pot să ocolesc gropile comune din cabina de vot
Eduard Dorneanu
Mălini
tranchilizantele decapitează cerul religiei metise
cadavrele pătează nuditatea întrebării
ne cunoaştem durerile până aproape de sacramental
lapidarea cognitivă dă plusvaloare demitizării
profetul înoată prin sângele gros al lupanarului sofist
cei născuţi în penumbra trădărilor sacre
primesc binecuvântarea primului sinucigaş
Eduard Dorneanu
Mălini
Noaptea ascunde culorile, cicatricile, urmele Pandorei…
Iubirea rămâne pe rug alături de cuvintele care nu se pot repeta
Eduard Dorneanu
Mălini
marga s-a căsătorit cu un telefon mobil care suferă de partenofobie
din cauza apelurilor cu număr necunoscut
rudele apelează la sintagme erotico-maniacale
şi refrene îmbibate cu alcool triplu rafinat
andrada a abandonat cursa regulată
spre capitala sentimentală a estului nimfo-decadent
piloţii împart resturile rămase din copia începutului lumii
negarea dă vulnerabilitate accentuată secundelor
şi redefinește durerea preludiului
martorii paşilor se încolonează alături de protectorii liniilor frânte
sărutul sfintei păcătoase îmi arde zăpada din pragul uşii
numele femeilor înlocuiește pânza de păianjen dintre stelele impare
numărătoarea paralelă a sfârşiturilor de lume
începe cu uitarea ta.
Eduard Dorneanu
Mălini
pereţii te dezbracă de infirmitatea sentimentală a hainelor
urmează convertirea tăcerii
atingi cu pleoapele începutul lumii
reproducem teatral obsesia Casandrei pentru Prius-Neoptolem
emisiile emoţionale sunt percepute ca o formă manieristă
de eludare a stărilor narcisiste
mâinile mele ard pe jumătatea iraţională a cascadei
ars erotica spui asemeni umbrelor de pe tavanul veşniciei
de şaisprezece ori da răspund cu ochii deschişi
chiar acum inund galeriile cu partea din mine
care este gata să se răsucească până la beţie
în carnea altarului
noaptea ne dezbracă de grandoarea viselor suicidare
chemarea rugului uneşte singurătaţile
Eduard Dorneanu
Mălini
respiraţia ta este violet episcopal
paharele pline cu remy martin dezbracă parţial
inocenţa
buzele roşii caută alb de plumb
nu încă spui
trebuie să îţi îmbraci pomul roditor în negru de cerneală
pe urmele diavolului pot călca doar orfanii
tu ştii
bine răspund eu
îmbracă-mă în culorile primejdioase ale extramundanului
ca pe un verb cu o supradoză de eres.
Eduard Dorneanu
Mălini
vineri
ritualul arde morfemele sacre
dragostea ne transformă în consumatori captivi
cameleonismul oglinzilor măreşte insecuritatea emoţională
comunicăm telepatic cu satirii şi prestidigitatorii cronofagi
deszăpezim spirale imprecaţii eufonii
vineri
zăpezile acoperă a cincea sacralitate
albul arde inocenţa cifrelor virale
cenuşa este împărţită iterativ calendarelor laice
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20