E frig. Trebuie să culeg via. Sute de ciorchini goi îmi aşteaptă palmele. Aduc băncuţa de lemn din cerdac şi o scară, tot de lemn. Ciorchinii de struguri sunt fie goi, fie au o bobiţă, două. Grindina a distrus întreaga recoltă. Stau cu mâinile în şolduri şi mă gândesc dacă are vreun rost să mă mai apuc de treabă.
– Hai , nu lenevi !, îmi strigă mama din cerdac. Doar nu vrei să plătesc pe cineva să te ajute la cules.
– Păi nu am ce strânge, răspund eu trist.
– Strânge bobiţele rămase. Doar nu o să ne batem cu Dumnezeu. Asta e recolta de anul acesta.
Mă încrunt şi urc pe scară. Munca este la fel de grea, chiar dacă ciorchinii sunt goi. Culeg fiecare bobiţă. La început mi-a trecut prin cap să le număr. Sunt atât de puţine încât acest lucru ar fi posibil. Totuşi nu fac asta. Nu pot.
Pe şosea coboară turmele de oi din Munţii Stânişoarei. Primele trec faetoanele încărcate cu ciubere, lighene şi alte lucruri aduse de la stâni. Apoi vin turmele, una câte una. Ciobanii înjură de mame, de Dumnezei şi de toţi sfinţii. Fiecare cioban are în mână câte un ciomag uriaş. Oamenii fâşcâie şi îndeamnă pe câini să nu se îndepărteze de turme. Copiii satului se caţără pe garduri şi strigă câinii, oile. Ciobanii sunt oameni aspri, marea majoritate dintre ei de abia dacă ştiu să scrie şi să citească. Ciobanii adevăraţi nu sunt nici melancolici ca în balade, nici melomani sau jucăuşi ca surogatele de pe youtube. Îmi amintesc de o întâmplare din toamna anului 1993. Lucram ca profesor necalificat la o şcoala generală , la câţiva kilometri de Mălini. În ziua respectivă am ieşit de la serviciu după ora paisprezece. Primul autobuz ajungea în staţie la ora şaisprezece, aşa că am plecat către Mălini pe jos alături de învăţătorul Irinel Palade . În dreptul unui magazin, Palade îmi spune:
-Hai să bem un rachiu la Tăciune ! Hai că nu stăm mult.
Tăciune era numele de familie al unui sătean care avea un mic magazin. Am strâmbat din nas, dar am acceptat: Palade era un om cu suflet de aur. Băutura avea să îl bage mai târziu în mormânt. Tăciune ne-a servit cu un fel de băutură dulce şi tare.
– Ce dracu e asta ?, am întrebat eu amuzat.
– Băutură naturală, a răspuns bucuros Tăciune.
– Ţuică ? Nu pare.
– Dom’ profesor, asta e băutură naturală de la mama ei. Alcool, zahăr, scorţişoară şi vanilie.
– Hahahaha, am râs din toată inima. Mai trebuia să pui şi bureţi nebuni şi eram cu roţile în sus.
– Băutură naturală, dom profesor. Garantat.
Palade a băut trei pahare ca pe apă. Am băut doar unul şi pe-al doilea doar l-am început.
– Pe cuvânt că miroase a vopsea drăcovenia asta, i-am spus lui Palade.
– Vezi de treabă. E natural sută la sută.
– Dacă spuneţi dumneavoastră.
– Precis. Bea fără grijă.
Mai beau o gură de tărie. Băutura are gust dulce.
– Poate e antigel, mai încerc eu să îl conving pe Palade.
– Vezi de treabă. Antigelul e scump.
Pe şosea au apărut turmele de oi. Şi atunci ca şi acum, ciobanii înjurau şi fâşcâiau. Unul dintre câinii uriaşi care însoţeau pe ciobani a venit în faţa magazinului şi într-o fracţiune de secundă a trântit la pământ pe un copil. Îmi amintesc numele lui, era unul dintre elevii mei, Stănel Cătăuţă. Am luat o lopată şi am lovit de două ori câinele în cap.
– Pletosu’ dracului nu mai da în cânili’ meu!, tuţi biserica măti.
Unul dintre ciobani mă înjura. Am văzut cum duce mâna dreptă la spate şi scoate cuţitul. Am mai lovit odată câinele şi acesta a fugit de partea cealaltă a şoselei.
– Bă Stănel, să spui lui măta să îi facă reclamaţie ciobanului, a strigat Tăciune. Ai să-i dai la copchil daune că l-o spăriet căinili. Luav-ar dracu’ cu oile şî cânii voştri.
Stănel s-a ridicat de la pământ. Nu avea nicio zgârietură, nici un semn. Ciobanul m-a privit urât dar a plecat mai departe fără să se mai lupte cu mine.
– A dracu’ oameni dom’le!, se miră Tăciune. Ăştia omoară oamenii şi tot ei înjură. Ar trebui să facem plângere. Nu-i aşa?, dom ‘ profesor.
– Dă-i naibii ! Pierdere de timp.
– Băi Stănel!, să spui lui maică-ta să vină pe la mine să o învâţ unde să facă plângere, continuă Tăciune.
– Dom’ Tăciune, mai dă-ne un antigel, spune Palade.
– Ce să dau?
– Scuze. Un natural di’ cel dulce. Mă gândeam la altceva.
– Acuma ia dom’ Irinel. Da’ o bere nu vreţi ?
– Adă bre şi bere. Ce Dumnezeu !
Tăciune pleacă după băutură. Arunc lopata şi respir adânc.
Am strâns patru kilograme de struguri. Boabă cu boabă. Palmele mele au mângâiat fiecare frunză a viei. Am rămas pe scară şi privesc cum trec turmele de oi pe şosea. Unul dintre ciobani vorbeşte la telefonul celular. De la Mioriţa la ciobanii care coboară turmele de pe Stânişoara e cale lungă.
Torn boabele de struguri într-un butoi, peste prune şi mere. Vor fermenta şi voi face din ele ţuică, o băutură mai bună decât lichidul parfumat cumpărat cândva de la magazinul lui Tăciune ( Dumnezeu să îl ierte că a murit şi el).
Mă spăl pe mâini şi mă aşez pe băncuţa de lemn. Mulţumesc Domnului. Închid ochii şi îmi pun o dorinţă. Mâine este ziua mea de naştere. Mereu înainte cu o zi de aniversarea mea îl rog pe Dumnezeu să îmi îndeplinească o dorinţă. Niciodată Domnul nu mi-a îndeplinit dorinţele, deşi mi-am dorit lucruri simple. Deschid ochii şi întind Domnului câteva boabe de struguri albăstrii. Domnul îi ia şi schimbă culoarea cerului în culoarea ochilor mei. Pentru o clipă. Doar atât.
Vântul s-a năpustit asupra Măliniului. Cu asprime. Cu forţa celui care poate călca în picioare oceane de frunze moarte şi inimi de copil. Nu îmi este frică. E acelaşi vânt care în copilărie îmi fura zmeul de carton şi îl ducea departe, către imaş. Tot el mi-a despicat în două tuia din faţa casei şi mi-a scos din rădăcini părul domnesc. Mă ridic deasupra tristeţii şi lupt alături de pomi, alături de şoaptele oamenilor dragi plecaţi dincolo de albastru, alături de firele de iarbă.
Transport lăzile cu cartofi din magazie în beci. Grindina a făcut prăpăd aşa că recolta este una foarte modestă: patru lăzi cu cartofi mari şi şapte lăzi cu cartofi de sămânţă. Au mai rămas în magazie un sac de cartofi mari pentru consum şi unul de cartofi foarte mici care vor fi fierţi şi consumaţi de găini. Ca să ajung în beci trebuie să traversez curtea, apoi să intru în bucătărie şi să cobor şase trepte pe o scară din lemn. Lăzile nu sunt grele. Nu cred să aibă mai mult de cincispreze kilograme.
– Salut dinamovistule !.
E Yasmine, micuţa mea vecină.
– Nu mai ţin cu Dinamo. Acum sunt stelistă. Şi tata ţine cu Steaua.Şi copiii de la grădiniţă. Dar noi rămânem prieteni, nu-i aşa?
– Binenţeles, ţine cu cine vrei tu.
– Ţin şi cu Polonia. Şi un pic cu Turcia. Dar numai un pic.
Continui să transport lăzile cu cartofi. Yasmine adună pe cele căzute şi mi le aduce lângă scara de lemn. Am şi o ladă plină cu sfeclă roşie. Tot e bine, voi putea găti borş de sfeclă la iarnă, în postul Crăciunului.
– Dacă nu ai avut cartofi Ostara cum punea Merloaica, nu ai recoltă, râde mama.
– Of, Merloaica!
Merloaica a murit acum câţiva ani. Numele ei de familie era Merloi dar lumea îi spunea Merloaica sau Merliţa. Era atât de zgârcită încât nu cumpăra pâine decât o singură dată pe săptămână. Lumea o ocolea şi pentru faptul că reclama pe oricine pentru greşeli imaginare: poştaşii şi dirigintele de la oficiul poştal erau vinovaţi că nu îi ajungea pensia la timp, funcţionarii de la sfatul popular pentru că nu îi întocmeau acte pentru tot felul de ajutoare sociale, medicul de familie pentru că nu îi prescria nu ştiu ce medicament gratuit, etc. Culmea, şi soţul ei, Anatolie Merloi avea obiceiuri dubioase şi apucături ciudate. În anul 1986 eram elev de liceu. Merloi m-a rugat să îi fac rost de o brichetă de lux de la un magazin din apropierea Liceului Pedagogic ,,Emil Bodnăraş” din Suceava. Preţul brichetei era unul prohibitiv : o sută de lei. Am cumpărat bricheta din banii mei de buzunar şi i-am dat-o lui Merloi, într-o vineri când am venit acasă, la Mălini. Merloi a spus ,,mulţumesc” şi a plecat fără să întrebe cât a costat, fără să îmi dea suta de lei plătită pe brichetă.
Zgărcenia Merloaicei ajunsese subiect de bârfă pe uliţa ei şi în tot satul. Cu câţiva ani înainte de a muri a vândut o livadă şi un loc de casă la un preţ fabulos pentru acea vreme. Ce credeţi că a făcut cu banii? Soţul ei murise, iar în bănci nu avea încredere. Nu, nu i-a îngropat în livadă ca Hagi Tudose. I-a trimis fratelui ei din Bucureşti, care culmea, era mai în vârstă ca ea. Se pare că fratele ei a fost un om cinstit: i-a purtat pomenile, i-a făcut o înmormântare decentă.
Merloaica a venit la mine într-o zi de aprilie. S-a aşezat pe un scaun şi a început să mă roage să văd ce are telefonul ei celular:
– Se aprinde dar nu pot vorbi. Ce are ?
– Imediat, răspund eu amuzat.
Telefonul nu era defect. Pe ecran era afişat mesajul: ,,Sim inactiv”.
– De când nu aţi mai încărcat cartela?
– Nu am încărcat niciodată cartela, a răspuns furioasă Merloaica. De ce să încarc ? Eu vorbesc numai cu fratele meu şi cu nişte nepoţi care sunt preoţi. Mă sună ei. Eu nu sun pe nimeni.
– Şi ce dacă sunt preoţi? Trebuia să încărcaţi cartela, măcar odată pe an. V-au luat numărul de telefon. Trebuie să vă luaţi altă cartelă.
– Nu se poate. Eu am fost şi am vorbit cu fetele de la ,,orange”. Ştii unde, acolo la ,,Nada Florilor”, la Fălticeni.
– Ştiu unde doamnă. Şi ce v-au spus fetele ?
– Au spus că nu e nevoie să încarc nicio cartelă dacă eu nu sun nicăieri. O să mă plâng ministrului transporturilor. O să vadă ele ce vor păţi pentru că m-au minţit.
– Ministrul transporturilor?
– Da, ministrul transporturilor. Fratele meu cunoaşte pe toţi în Bucureşti. Treaba asta nu va rămâne aşa, în coadă de peşte.
Îmi amintesc telefonul ei. Era un Nokia 3100. Merloaica îl ţinea într-un săculeţ verde din mătase.
– Lasă că punem la anul Ostara, răspund eu mamei. Vorba vine. Unde mai există cartofi Ostara de cumpărat? Nicăieri.
Aşez şi ultima ladă cu cartofi în beci. A rămas loc destul.
– Căţeluşa Lisa o să aibă pui, îmi spune Yasmine veselă. O să aibă pui cu limba albastră cum are ea.
– Şi o să fie stelişti?
– Cine ? Puii?
– Da.
– Nuu, dinamovişti. Hahahaha.
Ies afară. În livadă, cei doi cocoşi ai mei se luptă pe viaţă şi pe moarte. Prind pe unul dintre ei şi îl arunc dincolo de gardul de sârmă al livezii. Mă aşez pe un trunchi de copac. Curăţ de coajă o nucă căzută din nucul Sybil. Căţeluşa Lisa se aşază la picioarele mele. O mângâi. Vântul bate din nou cu putere. Mă ridic deasupra tristeţii şi lupt alături de pomi, alături de şoaptele oamenilor dragi plecaţi dincolo de albastru, alături de firele de iarbă.
Plouă. Dumnezeu a acoperit albastrul cu o foaie de hârtie murdară. Apa curge necontenit prin burlanele casei. Pe una dintre ferestre stau lipiţi doi fluturi mari, coloraţi în roşu şi negru. Stau nemişcaţi, îngheţaţi de frigul dimineţii de septembrie. Aripile lor sunt lipite de sticlă. Mă gândesc la faptul că nimeni nu îi poate ajuta. Nimeni nu îi poate muta într-un loc călduros, unde fluturii mor de bătrâneţe şi nu de frig. Îi ating cu degetul arătător. Fluturii alunecă pe sticlă şi cad pe podeaua cerdacului. Fluturii nu se mişcă. Îi iau şi îi aşez în ghiveciul cactusului. Dumnezeu a acoperit albastrul cu o foaie de hârtie murdară. Nimeni nu poate încălzi fluturii, zilele ploioase şi inimile oamenilor trişti. Alunecăm pe sticla ferestrelor. Alunecăm.
Cumpăr două pâini de la unul din magazinele aflate în apropierea casei mele. În poarta unuia dintre vecini, cineva a lăsat o pungă de culoarea galbenă. Vecina mea se uită în pungă şi scoate un ţipăt ascuţit:
– O găină moartă! E o găină moartă în pungă.
Aruncă punga în şanţ, apoi spune ceva despre vrăji, invidie şi răutate omenească. Trei puşti care se îndreaptau către şcoală scot găina din pungă şi o aşază în mijlocul drumului.
– Măi ! nu atingeţi găina, strigă vecina mea. Să vă duceţi la părintele să spuneţi ce aţi păţit.
Copiii râd şi folosesc găina pe post de minge cu pene. Fiecare puştan şutează în găina moartă.
Au trecut trei zile de când a început noul an şcolar. Acum treizeci şi şapte de ani mergeam şi eu la şcoală, în clasa întîi. Mama îmi cumpărase două rânduri de uniforme. Aveam şapcă cu iniţiale de şcoală generală. Îmi amintesc că mi se părea că din cauza şepcii am capul imens, mai mare ca al tuturor celorlalţi copii. În picioare aveam pantofi negri cu şiret, iar în spate un ghiozdan galben. Nu mi-am luat mâncare, nici sticlă de apă. Şcoala este la trei case de locuinţa mea. Puteam oricând trage o fugă până acasă. După un careu unde au vorbit profesorii despre noul an şcolar şi despre grija partidului comunist pentru copii a venit clipa ca fiecare elev să mergă în şcoală. Am fost repartizat în clasa I-A. Exista şi o clasă I-B, elevii de acolo ne priveau sfidător deoarece li se băgase în cap că învăţătoarea lor este mai bună, iar clasa lor e una de elită. Profesorul de sport ne-a aliniat pe clase. Noi am intrat primii în şcoală. Clasa mea era la parter, între secretariat şi cancelarie. Îmi amintesc pe aproape toţi colegii mei, aşa cum erau atunci: uimiţi, gălăgioşi, nerăbdători. Pe marea majoritate a lor nu i-am simpatizat niciodată. Copiii de atunci ai Măliniului erau la fel de aspri ca şi părinţii lor. În pauze se discuta despre grajduri, stâni, prăşit, butuci şi animale. Nu aveam animale acasă, nici nu mergeam la praşilă sau la adus butuci din pădure. Majoritatea colegilor mei nu mă plăceau pentru că eram diferit de ei. Un puşti ca mine care asculta muzică simfonică, rock sau goth nu era pe gustul copiilor satului.
Ne-am aşezat în bănci, la întâmplare. Până la ora douăsprezece toţi copiii aveau porecle, pete pe haine şi promisiuni cu bătaia. Pe ghiozdanul meu cineva a desenat cu pixul copaci şi animale. Abecedarele au fost folosite în pauze pe post de arme. Nu, nu ne simpatizam. Ar fi incorect să afirm că mi-am iubit colegii. Cu majoritatea dintre ei m-am bătut. Mulţi aveau fraţi, veri, rude apropiate.Eu nu aveam nicio rudă. Mă aşteptau după ore şi trebuia să ne batem. Puştii de atunci au devenit acum oameni mari. Unii dintre ei au plecat în lume, alţii au rămas în sat. Şi-au ridicat case, au copiii. Sunt la fel de aspri ca în copilărie. Eu m-am încăpăţănat să nu mă schimb şi să nu îmi părăsesc satul. Nicăieri în lume nu aş fi fericit. Aici este Pădurea Prisosului, apa Suhai şi a Moldovei. Aici sunt Munţii Stânişoarei. Aici sunt mormintele Dornenilor şi mica mea casă din lemn. Nicăieri în altă parte nu aş fi fericit.
– Ce făceau copiii aceia pe şosea ?, mă întreabă mama după ce am intrat în curte.
– Jucau fotbal cu o găină moartă, răspund eu. A găsit-o vecina într-o sacoşă. A aruncat-o în şanţ şi puştii au luat-o şi s-au distrat cu ea.
– O găină moartă? Într-o sacoşă?
– Da!
– Bine că nu i-au pus un câine mort că veneau televiziunile.
– Da, chiar!
Plouă . Albastrul cerului este acoperit cu o foaie de hârtie murdară. Dumnezeu ia cei doi fluturi din ghiveciului cactusului şi îi aşază înapoi pe sticla ferestrei. Fluturii alunecă şi cad pe podeaua cerdacului. Nimeni nu poate încălzi fluturii, zilele ploioase şi inimile oamenilor trişti.
Pavilionul Central Romexpo la parter, nivelul 0.00:18.
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 14.30
Lansare de carte -“Departe de Troia”, de Eduard Dorneanu
Invitați: Christian Crăciun, Dan Iacob
Moderator: Valentin Ajder
Toamna aleargă de la o casă la alta. De la un pat de copil la o cruce de mormânt. Vântul se opreşte la intrare în Mălini şi răcoreşte apa Suhei. Crucile de pe marginea drumului primesc mângâieri noi. Lanurile de porumb se înclină către nord cu foşnet melodios. Căruţe încărcate cu fân vin dinspre Mieluşoaia, Ţarna Păisenilor sau Cornu Luncii. Caii nu se sperie de maşinile care circulă pe şosea. Zeci, sute de căruţe aduc la casele locuitorilor din Mălini fânul adunat de pe dealuri.
Mama aşteaptă în faţa porţii cu o sacoşă transparentă în mână. Sâmbăta e bine să dai de pomană pentru sufletul celor plecaţi dintre noi. Mama e prea bătrână pentru a merge de câte ori vrea la biserică. În biserica noastră nu sunt scaune ca în alte biserici. Oamenii stau în picioare. Exista strane, un fel de scaune uriaşe din lemn, dar ele aparţin ctitorior, adică bogaşilor satului sau celor care au donat sume mari de bani pentru biserică.
-Lasă că dau de pomană de acasă, spune mama. Trebuie să treacă pe drum un copil sau un bătrân. Tot pomană se cheamă că fac.
-Ai dreptate mamă, răspund cu gândul departe.
Mama opreşte copii şi le dă dulciuri. Cei mici sunt veseli şi desfac pacheţelele imediat.
-Bogdaproste, spun micuţii cu gura plină şi privirea blândă.
-Bogdaproste, spun cei bătrâni. Fie primit.
-Eu mai vreau o napolitană din aia mare, spune o fetiţă îmbrăcată în albastru. Îmi mai daţi una?
-Îţi dau! , răspunde mama. Cum să nu îţi dau?
Fetiţa râde şi ascunde napolitana în buzunarul hainei. Probabil are o soră sau un frate acasă. Sacoşa mamei este aproape goală. Au mai rămas doar două portocale şi un pachet de biscuiţi. Biscuiţii sunt dăruiţi unei bătrâne, iar portocalele unui puşti cu şapcă roşie pe care scrie Johhny Bravo.
-Îţi place Johnny Bravo?, întreb eu amuzat.
-Mamei îi place. Mie îmi place fotbalul. Eu ţin cu România. Ai văzut că am bătut Ungaria.
-Am văzut, sigur că da.
-România e cea mai bună din lume.
-Dacă spui tu, aşa e.
Se înteţeşte vântul. Trebuie să aduc din livadă sapa cu care am scos cartofii. Pe hat, la vreo zece metri de cireş a răsărit acum trei ani un măr. Toată lumea mi-a cerut să îl tai pentru că e măr pădureţ. Mai am un măr pădureţ, pe Oblio. Nu am vrut să îl tai deşi mi s-a cerut asta cu insistenţă. Anul acesta a rodit. Merele lui sunt verzi-roşii şi au un parfum deosebit. I-am pus numele Helga. Dacă nu ar fi plouat cu gheaţă ar fi avut vreo douăzeci de fructe. Au rămas întregi doar trei mere: două mai mici şi unul uriaş.
– Îţi mulţumesc că nu m-ai tăiat Eduardule, şopteşte Helga.
– Îţi mulţumesc că nu ai tăiat copacul Eduardule, şoptesc iarba de pe hat, mărul ionatan şi nucul Sybil.
Culeg cele trei mere. Se cuvine ca din primele roade ale unui pom să dăruieşti o parte pentru sufletul celor din neamul meu care au trăit şi muncit ca şi mine acelaşi ogor. Am doar trei fructe. Opresc unul. Îl aşez pe masa din bucătărie. Mă duc la poartă şi dau merele unor puşti care se întorc de la joacă. Mă întorc în bucătărie. Mama a terminat de mâncat cel de al treilea măr.
-A fost foarte bun, Eduard. Ai făcut foarte bine că nu ai tăiat mărul.
– Ştiu, mamă. Ştiu.
Toamna alergă de la o casă la alta. De la un pat de copil la o cruce de mormânt. Sute de griji noi îmi frământă inima şi îmi albesc părul. Pe dealuri, oamenii au dat foc la vegetaţia uscată. Fumul urcă în spirale către cer. Pe şosea, căruţele încărcate cu fân trec una după alta.
Helga îmi mângâie umerii. În jurul nostru dansează îngeri de fum. Mulţi îngeri. Mulţi.
Ediţia cu numărul 23 a Târgului Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură va avea loc în perioada 16 – 20 noiembrie în Pavilionul Central Romexpo.
Standul Editurii EIKON va fi deschis de miercuri până duminică (16-20 noiembrie 2016), în Pavilionul Central Romexpo la parter, nivelul 0.00:18. Tot acolo vor fi și cărțile mele: ,,7, 63”, ,,MĂLINI”, ,,Departe de Troia”…
Cu respect,
Eduard Dorneanu
E ultima zi de vară a anului 2013. Sunt supărat. Cei patru gutui se vor usca. Şi cei doi din livadă şi cei doi din faţa casei. Fructele lor s-au chircit, frunzele sunt deja vestejite. Copacii par pârjoliţi. Parcă un dragon ar fi coborât din slavă în livada mea şi ar fi aruncat asupra gutuilor otrava căldurii. I- am plantat acum mai bine de zece ani. Le-am pus nume şi i-am apărat de primele zăpezi. Cei doi din curtea casei se numesc Lavinia şi Alteea. Cei din livadă sunt Lena şi Karen. Nu cred că vor supravieţui încă un an. Poate că dacă i-aş fi stropit la timp cu vreo substanţă miraculoasă, ar fi rezistat. Cine ştie!
Încep să scot cartofii cu sapa. Dacă nu ar costa atât de scump aş fi plătit pe cineva care are cal şi plug să facă munca asta. În fiecare zi scot câte două sau trei rânduri. E mai bine aşa. Din cauză că a plouat cu gheaţă, de pe un rând de abia dacă adun două găleţi de cartofi, majoritatea foarte mici. Din 1987 nu am mai avut o recoltă atât de slabă.
Sap greu în pământul pietros. Cel mai greu se sapă lângă cireş, în apropierea hatului. Într-un cuib de cartofi găsesc şi o monedă de 100 de lei, din perioada regelui Mihai. Am mai găsit monede în livadă, nu e nimic deosebit în asta. Şterg moneda de iarbă. Sunt curios dacă e din 1943 sau 1944. Cele din 1944 sunt mai lucioase, par mai noi. Nu am noroc. E din 1943. Arunc sapa sub cireş şi mă duc să culeg două roşii pe jumătate coapte, singurele care au scăpat de urgia gheţii. Găsesc şi trei castraveţi mici şi ţepoşi.
Acum treizeci şi opt de ani, tata stătea pe hat şi tăia roşii, castraveţi şi ridichi într-o cratiţă mare, verde. Îi urmăream fascinat mişcările, cuvintele. Uitase să spele roşiile, dar ce mai conta asta pentru un copil care aştepta să înmoaie miez de pâine neagră în sucul legumelor? Aveam în mână o jumătate de pâine neagră. Tata a rupt-o în două, apoi a pus în farfurii salata şi am început să mâncăm. Roşiile nu erau coapte foarte bine. Castraveţii nu erau curăţaţi de coajă. Miezul de pâine udat cu sucul roşiilor se lipea de cerul gurii.
– Niculai!, strigă mama din faţa bucătăriei de vară. Ai spălat roşiile?
– Spălat, răspundea tata cu un zâmbet larg.
Mâncam veseli, fără griji. Pe atunci erau încă în picioare cei patru meri raneţi altoiţi, trei ionatani, părul domnesc şi mărul care făcea mere dulci, văratice. Livada era de o frumuseţe nepământeană.
– Vine toamna, spunea tata. Ştii că se spune că toţi cei morţi se întorc toamna acasă. Chiar şi pentru o clipă.
– Mi-ai spus asta şi anul trecut dar nu a venit nimeni, am ripostat eu.
– Ba au venit. Au venit bunicii tăi.
– Nu i-am văzut. M-am uitat şi nu i-am văzut.
– Poate că au venit noaptea şi de asta nu i-ai văzut tu. Dar au fost aici. Te-aş minţi eu pe tine?
– Au fost aici bunicul Vasile şi bunica Maria?
– Da! Toţi au fost.
– Asta înseamnă că vor veni şi la toamnă ? O să pot să îi văd şi eu? Pe bunica Maria am văzut-o doar într-o poză şi pe bunicul Vasile nu îl mai ţin minte.
– Vor veni, Eduard. Precis vor veni.
Mânânc miez de pâine neagră şi ascult cum povesteşte tata despre cei din neamul nostru, despre primii Dorneni, despre poveştile lor de iubire, despre război. Roşiile nu îmi mai par acre. Pişcăturile furnicilor nu mă mai ustură.
Nopţi la rând am ieşit pe furiş noaptea şi m-am dus în livadă. Am aşteptat să îmi văd bunicii sau pe ceilalţi Dorneni, trăitori în Mălini cu mult timp în urmă. Nu a venit nimeni, dar nu m-am supărat. Am văzut în schimb cum se joacă umbrele printre strujenii de popuşoi, cum cad din înalturi stelele, cum dansează norii pe cer şi cum lumina lunii desenează inimi de copil pe acoperişurile caselor. Am auzit şoaptele firelor de iarbă, blestemele roadelor neculese, chemările pomilor. Toate acestea nu aveam cum să le aflu dacă nu aş fi ieşit afară, în miez de noapte.
Cu două roşii şi trei castraveţi nu voi reuşi să fac o salată ca pe vremea când trăia tata. Oricum, încerc. Adaug şi două cepe mici. Apoi ulei. Zdrobesc încet roşiile ca să iasă din ele sucul. Mă aşez pe hat. Nu mai am pâine neagră ca în copilărie. Pâinea feliată nu este gustoasă, chiar deloc. Îmi torn şi un pahar de suc alb, de lămâie. Dumnezeu se aşază şi El lângă mine. Îi întind farfuria cu salată. Mănâncă direct cu mâna. Din buzunar scoate o jumătate de pâine neagră, cu coaja groasă, crocantă. O rupe în două: jumătate pentru mine, jumătate pentru El. Înmoi miezul de pâine în sucul roşiilor. Dumnezeu face la fel.
– Crezi că toamna asta vor veni acasă cei plecaţi la Tine?, întreb cu privirea în pământ. Măcar pentru o clipă?
– Precis vor veni, răspunde Dumnezeu. În fiecare toamnă vin.
– Va veni şi tata, şi bunicii, şi ceilalţi Dorneni?
– Da, Eduard. Toţi vor veni.
– Va veni şi părul domnesc, şi pisica Hadesa, şi căţeluşa Tina, şi caii de povară ai bunicului, şi prunul altoit? Sau animăluţele şi pomii nu au voie să vină?
– Ba vor veni, Eduard. Toţi vor veni.
Mâncăm în linişte. Dumnezeu mănâncă din aceeaşi farfurie cu mine. Mă uit pe furiş la El şi cred că are lacrimi în ochi. Hainele Lui miros a vegetaţie arsă, iar în plete i se odihnesc frunze de măr ionatan. Nu rămâne nimic în farfurie. Resturile de pâine le aruncăm în iarbă. Dumnezeu îşi şterge palmele de norii pufoşi care aleargă deasupra satului, apoi închide ochii şi deschide larg braţele. Închid şi eu ochii. Vântul ne ridică deasupra livezii, deasupra Măliniului, deasupra tristeţii.
“Un retuş… pentru un zâmbet – Machiaj personal feminin şi masculin”, de Aurora Spasinovici
Invitați: Prof. Emerit. Dr. Ruxandra Rășcanu, Universitatea București, Aurora Spasinovici
Moderator: Valentin Ajder
Miercuri, 16 noiembrie 2016, ora 18.00
Lansare de carte cu ședință de machiaj: “SECRETELE MACHAIJULUI DE MIRESĂ. 50 de înfățișări complete și machiaje explicate pas cu pas”, de Corina Tudor.
Joi, 17 noiembrie 2016, ora 12.00
“Teatru scris”, de Liviu Franga
Invitați: Roxana Utale, Doru Mareș, Radu Voinescu, Marian Popescu
Moderator: Valentin Ajder
Joi, 17 noiembrie 2016, ora 15.00
“Capricii pe teme de basm”, de Mariana Neț, Cuvânt înainte de Monica Pillat; “Dincolo de asteptare. Dialog în larg”, de Monica Pillat și Radu Ciobanu; “Părăsește-mă!”, de Magda Marin
Invitați: Monica Pillat, Magda Marin, Christian Crăciun
Moderator: Valentin Ajder
Joi 17 noiembrie 2016, ora 16.00
“Grai și cânt – Studiu cibernetic”, de Ion Piso
Invitat: Ion Piso
Moderator: Valentin Ajder
Joi 17 noiembrie 2016, ora 17.00
“Am trăit în comunism. Iones și alte povestiri”, de Mircea Pora,
Prezintă : Bedros Horasangian, Valentin Ajder
Joi 17 noiembrie 2016, ora 17.30
“Numele Clarei”, de Viorel Bucur;
Invitați: Christian Crăciun, Bedros Horasangian, Viorel Bucur
Moderator: Valentin Ajder
Joi 17 noiembrie 2016, ora 18.00
“Diaglive”, de Niculina Constantinescu
Invitați : Christian Crăciun, Niculina Constantinescu
Moderator : Valentin Ajder
Joi 17 noiembrie 2016, ora 18.30
“O antropologie mistică. Introducere în gândirea Părintelui Stăniloae” și “Experiența religioasă în gândirea lui Dumitru Stăniloae. O etică relațională”, de Sandu Frunză
Invitați: Vianu Mureșan
Moderator: Valentin Ajder
Joi 17 noiembrie 2016, ora 19.00
“Lazaret – suflete rătăcite”, de Silviu Crăciunaș
19.30 Recital poetic și de muzică folk
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 12.00
“Reversul istoriei. Eseu despre opera lui Mircea Eliade”, de Mihai Gheorghiu, ed. a II-a, “Mircea Eliade și misterul totalității”, de Bogdan Silion; “Mircea Eliade – Itinerare labirintice”, de Mihaela Chiribău-Albu, prefață de Vasile Spiridon; “Mircea Eliade – La marginea labirintului – corespondențe între opera științifică și proza fantastică”, de Dorin David; “Transpunerea operei lui Mircea Eliade în alte limbaje ale artei” și “Mircea Eliade. Hermeneutica spectacolului, III”, de Cristina Scarlat;
“Mituri și simboluri biblice în poezia românească neomodernistă”, de Daniela Varvara
Invitați: Daniela Varvara, Vianu Mureșan, Vasile Spiridon, Mihai Gheorghiu, Christian Crăciun
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 13.00
“Existență și Idee”, de Ștefan Vianu
Invitați: Vianu Muresan, Cătălin Avramescu, Ștefan Vianu
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 14.00
“Spask 99. O istorie a prizonierilor de război români din Kazahstan în documente”, de Nurlan Dulatbekov, Octavian Țîcu, Silviu Miloiu
Invitați: Vadim Guzun, Octavian Țîcu, Silviu Miloiu, Vitalie Văratec
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 15.00
“Entropie şi frumos. Aplicație pe o floare a soarelui”, de Horia Dulvac, postfață de Ion Bogdan Lefter
Invitați: Ion Bogdan Lefter, Horia Dulvac
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 15.30
“Fiul lunii; Haina de brumă”, de Valeriu Ciobanu, ediție îngrijită de Ion Lazu; “Varianta B”, de Lidia Lazu, “Odiseea plăcilor memoriale”, de Ion Lazu
Invitați : Lidia Lazu, Ion Lazu
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 16.00
“La oglindă. Istoria plagiatelor românești până la 1900”, de Alexandru Dobrescu
Invitați: Acad. Eugen Simion, Nicolae Georgescu, Alexandru Dobrescu
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 17.00
“O lună în confesional – Convorbiri cu Liviu Antonesei”, ediția a II-a, de Nicoleta Dabija
Invitați: Nicoleta Dabija, Leonard Oprea, Liviu Antonesei
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 17.30
“Creierul de homo sapiens. Ghid de utilizare – Dragoș Cîrneci în dialog cu Iuliana Alexa”; “În sens invers”, de Ovidiu Crișan
Invitați: Iuliana Alexa, Dragoș Cîrneci, Ovidiu Crișan
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 18.00
“Umbrele Transilvaniei – povestiri fantastice”, de Alexandru V. Dan
Invitați: Actrița Ana Maria Bălescu, Alexandru V. Dan Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 18.30
“Plaja”, de Tudor Călin Zarojanu
Invitați: Ion Bogdan Lefter, Stelian Țurlea, Tudor Călin Zarojanu
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 19.00
“Mihai EMINESCU – Eternal Longing, Impossible Love – Eternul Dor, Imposibila Iubire”, Traducere în engleză de Adrian Sahlean/English Translations Adrian George Sahlean
Invitați: Christian Crăciun, George Volceanov
Moderator: Valentin Ajder
Vineri, 18 noiembrie 2016, ora 19.00
Recital poetic si de muzică folk
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 11.00
“Critica fundamentelor etico-filosofice ale națoonal-socialismului”, de Antoniu Alexandru FLANDORFER
Invitați: Christian Crăciun, Antoniu Alexandru Flandorfer
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 12.00
“GENURILE MUZICII. Ideaa unei antropologii arhetipale”,
“CANONUL MUZICII EUROPENE. Idei, ipoteze, imagini”,
de Oleg Garaz
Invitați alături de autor: Compozitor, Prof. Univ. Dr. Octavian Nemescu, Compozitor, Prof. Univ. Dr. George Balint
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 13.00
“Estetica I”, Ediție, traducere și note de Vlad-Ion Pappu, Prefață de Acad. Eugen Simion
Invitați: Acad. Eugen Simion, Vlad-Ion Pappu
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 13.30
“Filosofia singularității”, de Bogdan Popoveniuc
Invitați: Vianu Mureșan, Christian Crăciun, Bogdan Popoveniuc
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 14.00
“Boierii mei și Europa”, de Despina Skeletti
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 14.30
“Când vin vulturii” și “Întoarcerea lupilor”, de Hans Bergel; “Arcul Voltaic. Textul ca lume (i)mediata”, de Nina Corcinschi
Invitați : Christian Crăciun, Bedros Horasangian, Nina Corcinschi
Moderator : Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 15.00 (la standul Radio România)
“Miercuri, la Marriot”, de Ioana Brușten
Invitați: Anca Florea, Ion Bogdan Lefter
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 15.00
“Martin Opritz, un poet german îndrăgostit de români”, de Calinic Argeșeanul;
“Mic tratat de estetică teologică”, de Petru Ursache; Ediția a III-a, Prefață de Gheoghe Grigurcu, postfață de Paul Aretzu,
“Petru Ursache”, monografie de Iordan Datcu
Invitati: Înaltpreasfinițitul Părinte Calinic Argeșeanul, Iordan Datcu, Antoaneta Olteanu, Adrian Alui Gheorghe
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 16.00
“Apologia după sfârșitul metafizicii. Teologie și fenomenologie la Jean-Luc Marion”, de Nicolae Turcan
Invitați: Vianu Mureșan, Nicu Turcan
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 16.30
“Irevocabil!”, de Sorin Dumitrescu
Invitați: Sidonia Bogdan, Anca Dumitrescu
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 16.30 – Sala Cupola
“Tetralogia anotimpurilor”, de Andreea Nanu
Invitați: Christian Crăciun, Teodora Stanciu, Andreea Nanu
Moderator: Christian Crăciun
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 17.00
Lansarea volumelor 3 și 4 din colecția „Arhiva Rugului Aprins”, coordonată de Marius Vasileanu: “De la Antim la Pocrov – Mărturii”, de Vasile Vasilachi; “Comentarii la Evanghelia după Ioan”, de Ștefan Todirașcu, prefață de Horia Ion Groza; “Războiul nevăzut”, de Paul Sterian, ediție îngrijită de Marius Vasileanu
Inviatați: Christian Crăciun, Marius Vasileanu
Moderator : Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 17.30
“Ce-a mai rămas de apărat”, de Mircea Platon
Invitați: Christian Crăciun, Vianu Mureșan, Mihai Gheorghiu, Mircea Platon
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 18.00
“Mircea Vulcănescu – o microistorie a interbelicului românesc”, de Ionuț Butoi;
“EXPERIMENTUL PITEȘTI Spălarea creierului și reeducarea prin tortură în România comunistă. Mărturia personală și știinţifică a unui supravieţuitor/ PITEȘTI EXPERIMENT Brainwashing and Re-education through Torture in Communist Romania. The Personal and Scientific Testimony of a Survivor”, de Dr. Nicu Ioniță. Traducere în engleză / Translation in english Dr. Valentin Suciu
Invitați: Mihai Gheorghiu, Mircea Platon, Christian Crăciun, Ionuț Butoi
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 18.30
“Plotin:despre nemurirea sufletului”, traducere din greacă și interpretare de Dan Tomuleț
Invitați: Vianu Mureșan, Mircea Platon, Dan Tomuleț
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 19.00
“PE VREMEA CAND CITEAM. Autoportrete în oglinzile cărților”, de Vianu Mureșan
Invitați: Christian Crăciun, Mircea Platon, Ștefan Vianu, Vianu Mureșan
Moderator: Valentin Ajder
Sâmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 19.30
“Altarele miresmelor târzii”, de Georgeta Minodora Resteman
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 11.00
“Izvoare în deșert”, de Pr. Jonathan Hemmings, traducere din engleză de Alexandra Petrescu-McCaferty
“Heralda. Nuvelete”; “Apter”, roman istoric de Serghie Bucur
Invitați: Titus Vîjeu, Christian Crăciun, Florin Dochia, Bogdan Costin Georgescu, Serghie Bucur
Moderator: Valentin Ajder
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 12.00
“Mersul pe ape”, de Mariana Sipoș, editia a III-a,
“Captiv în regatul celor două coroane”, de Mihai Sipoș
Invitați: Ioan Groșan, Mariana Sipoș, Mihai Sipoș
Moderator: Valentin Ajder
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 13.00
“Alexandropol – orașul lui Manuc Bei”, de Victoria Comnea;
“Câmpiile albastre de sub orizont”, de Călin Sămărghițan
Invitați: Christian Crăciun, Victoria Comnea, Călin Sămărghițan;
Moderator: Valentin Ajder
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 13.30
“Cămașa de forță”, “Lehamitea lui Teofil Magus”, de Leonard Oprea, Prefață de Christian Crăciun
Invitați : Daniel Cristea-Enache, Christan Crăciun, Leonard Oprea
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 14.00
“Nicolae Colculescu. O viață printre stele”, de Magda Stavinschi
Invitați: Georgeta Filitti, Mircea Rusu, Nicolae Șerban-Tanașoca, Magda Stavinschi
Moderator: Valentin Ajder
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 14.30
“De la Nistru pân’la… Tisa”, de Dan Iacob; “Departe de Troia”, de Eduard Dorneanu; “Opt chipuri ale singurătății”, de Vasile Andru
Invitați: Christian Crăciun, Dan Iacob
Moderator: Valentin Ajder
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 15.00
“Spovedania unei umbre”, de Eugeniu Bazil
“Tao Te Ching – Eternul Tao”, de Lao Tze; Cuvânt înainte, interpretare și termeni chinezi de Eugeniu Bazil
Invitați: Robert Toma, Eugeniu Bazil
Moderator: Valentin Ajder
Duminică, 20 noiembrie 2016, ora 15.30
“Misterul Don Juan sau o iubire în secolul de aur” (roman istoric) de Corneliu Șenchea;
“Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu”, de Theodor Damian
Invitați : Christian Crăciun
Moderator : Valentin Ajder
Programul de vizitare a târgului este de miercuri până duminică, între orele 10.00 şi 20.00.
Standul Editurii EIKON,va fi începând de miercuri până duminică (16-20 noiembrie 2016), în Pavilionul Central Romexpo la parter, nivelul 0.00:18
