umanul este hotarul
dintre
vinovăţie şi defetism
dumnezeu ucide martorul direct al fracturării cinicului
şi lasă de planton ipotezele pesimiste
imperativele însoţesc cronologia stigmatelor
iubirea noastră este asimilată unei capturi de război
nivelul de compasiune al îngerilor
depresurizează îmbrăţişarea de taină
sub ploaia otrăvită a ochilor divini
acceptăm morfemele superficialităţii
Eduard Dorneanu
Mălini
diana este un rol multiplicat pentru fascinarea bărbaţilor
care îşi vând moartea pe o doză de indiferenţă
adolescenta a fost crucificată în amintirea sfinxului
picioarele i s-au odihnit în baia vulgară a miniaturiştilor
acul seringii devenise un eufemism aproape holistic
în urma lui picturile murale se desfăceau în flashuri
pe pereţii capelei unde slujba de botez a diavolului
este oficiată de mafia rusă
nu există urme de pragmatism după ce garoul a fost strâns la maxim
diana se alătură femeilor care aşteaptă în picioare apelul de noapte
dumnezeu foloseşte bertillonajul ca armă secretă
târfele drogate îşi sărută unghiile netăiate
răpirea liniilor curbe
închide paranteza deschisă sub ameninţarea fericirii
Eduard Dorneanu
Mălini
luni
au fost sanctificate opt sute de arhaisme
papa a fost de acord cu eviscerarea credinţei
moartea s-a împerecheat cu ultimul lui discurs
jurisprudenţa creştină a confirmat astrogramele standard
umbre liturgice mimează introspecţia
în sala hienelor
adepţii silogismelor inutile
otravesc statui ceruri rugaciuni
bătrânul în alb îşi motivează existenţa
ridicând mâna dreaptă
ad infinitum
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
dealerul a fost aruncat sub un pod părăsit
unde motocicliştii veniţi din transnistria
împart pungile cu praf alb
în torpedou
încărcătoarele pistolului bereta renunţă la starea hipnotică
diavolul poate fi singurul make up artist
gata să transforme formele anatomice
în linii fragmentate
pe lângă noi trec căruţe încărcate cu gunoi de grajd
oamenii privesc dincolo de firul narativ al minciunii
ca nişte somnambuli creştinaţi cu forţa
la o petrecere tematică
ioana aprinde o ţigară mentolată
cursul de referinţă al îndoielii îi rupe ciorapii
în dreptul genunchilor
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
capetele de capră au fost aruncate
în zăpada care acoperă lemnele tăiate
înainte de ninsoare
clădirea bisericii sare pe loc
în timp ce sfinţii comunitari refac
traseul dezordonat al atingerii
intriga împarte creanţe moştenitorilor histrionici
refrenul beţivilor abandonaţi în buduarul celei de-a doua doamne
sună ca un adevăr vulnerabil
omerta
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
ninsoare şi funeral doom
palmele mele trec dincolo de scutul antisuicid
al ioanei
sintagmele se divid în vocale gemute cu privirea la perete
ioana spune
iar am visat că eram legată de o statuie care plângea
dacă se mai repetă de multe ori visul ăsta o să ajung
dependentă de fiecare dimineaţă
statuia se întindea până la circumvoluţiunile creierului lui iisus
apoi revenea lângă mine
asta se petrecea într-un amfiteatru plin de prostituate
fiecare dintre ele avea o carte în mână
întreb cu ochii la sânii ioanei
şi statuia
statuia plângea
după ce ai disecat creierul domnului
diferenţele de fus orar nu te mai sufocă
durerea este un elixir care şterge imaginile de lupanar
ale ultimei zile
ninsoare măruntă şi funeral doom
patul sângerează sub apăsarea pintenilor.
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
fiul lui oenus vinde aruncătoare de flăcări pe acoperişul operei
moirele completeză chitanţe de mână
ioana pariază pe victoria echipei oberwart gunners
prostituatele din vitrina crematoriului
strâng semnături pentru a revendica un sfert
din tezaurul emoţional pierdut de episcopii postmodernişti
drogaţii au rămas stăpânii infernului virtual
fotografiile lor asalteaza covrigăriile
atelierele de reparat atacuri cerebrale
şi centrele de reeducare a semafoarelor
cota de absurd din mesajele ioanei
deschide poarta săptămânii
conjugarea melatoninei poate reîncepe
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
benedict sare coarda în ritmul descântecului matern
caii mascaţi sunt folosiţi ca argument al jocului pasiv
călăii primesc în audienţă animalele de companie ale cămătarilor
sfânta împărtăşanie arde buzele crainicelor
dureri difuze scot din obscur exclamaţiile heterosangvine
incestul postmodernist şi definiţia suicidului prin corespondenţă
primăvara deschide palmele pandorei
benedict cântă pentru a şaisprezecea oară
psalmul erotico-depresiv al credinţei
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
intonaţia ioanei urmează un traseu aproape liniar
textele din bhagavad-gita ridică nivelul serotoninei
ucid paradigmele bazate pe teorii ale conspiraţiei
şi
ascund macrocosmosul într-o stare de conştienţă
modificată
dominaţia psihologiei transpersonale
preface speranţele în moaşe beţive
visele se reportează sub forma unor matrici
parientale
dimineaţa vascularizează cuvintele de rămas bun
ioana debarcă pe malul anxios al iubirii
aerul curge peste prefixele cianotice
ca o incantaţie indecentă
rostită în faţa nimănui
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
iarna a murit
zăpada de pe rănile mele s-a topit dureros
o stare cataleptică duce demonii smeriţi ai noului argument
în camuflajul verde al pădurii
râul ocoleşte premoniţiile pseudocriştilor
memoria astrală a oamenilor-pietre
frustrările cumulative ale celor care nu au găsit
camera iluminării
divinaţia
mută crucile de pe mormintele târfelor ucise
în singurătatea drumurilor
dincolo de întunericul cabalistic al oracolului
Eduard Dorneanu
Mălini