pielea ioanei este crestată în sute de locuri
cicatricile par flori cu rădăcinile în iad
bărbaţii stau cu picioarele pe abdomenul ei
egregorii uitaţi de înjurăturile cazone
înghit transpiraţia rece a diavolului
încerc să adun tuburile goale ale cartuşelor trase
la întâmplare
ioana le înghite după ce sărută noroiul
de pe genunchii torţionarilor
indiferenţa sapă tranşee în subconştient
Eduard Dorneanu
Mălini
cinci ore până începe Lazio-Chievo
irene înjură la telefon de parcă ar licita dumnezei
întreb
eşti satanistă câmp energetic
ţintă economică
albul tău este modelat asemeni morfologiei latine
mă aştept ca nomazii zăpezilor să o provoace
la o strângere de inimă
dincolo de balustrada veşniciei
irene crede în abolirea iubirii
simptomele au apărut imediat după ce a văzut Burj-Khalifa
zilele i-au fost împodobite cu atacuri de panică
nu poate suporta ninsoarea
crede că fiecare fulg este o firimitură de moarte
care îi caută
inima
patru pahare de gin şi două ţigări cu marijuana
până la acceptarea atingerii
şenilele uitării fracturează tăcerea
Eduard Dorneanu
Mălini
ingrid pălmuieşte indiferenţa oraşului
unde lupanarele mestecă orfani şi le scuipă virginitatea
în apropierea grilei de start
sub protecţia imunităţii morale
proxeneta obeză spune
conştiinţa superioară este un derapaj
cenuşa nu are corespondent în formele vii
părinţii filocalici ne-au lăsat moştenire puterea lumească
impertinenţa semnelor în apa sfinţită
anamneza anilor lui barabas
ciorapii negri trec peste cuvinte
apatia sedează ideile aflate în travaliu
ingrid caută intrarea în crematoriul ultimei credinţe
profeţii se ascund în spatele tabelei de marcaj
prostituatele continuă să parieze pe victoria
celor şaisprezece mercenari
Eduard Dorneanu
Mălini
umanul este hotarul
dintre
vinovăţie şi defetism
dumnezeu ucide martorul direct al fracturării cinicului
şi lasă de planton ipotezele pesimiste
imperativele însoţesc cronologia stigmatelor
iubirea noastră este asimilată unei capturi de război
nivelul de compasiune al îngerilor
depresurizează îmbrăţişarea de taină
sub ploaia otrăvită a ochilor divini
acceptăm morfemele superficialităţii
Eduard Dorneanu
Mălini
diana este un rol multiplicat pentru fascinarea bărbaţilor
care îşi vând moartea pe o doză de indiferenţă
adolescenta a fost crucificată în amintirea sfinxului
picioarele i s-au odihnit în baia vulgară a miniaturiştilor
acul seringii devenise un eufemism aproape holistic
în urma lui picturile murale se desfăceau în flashuri
pe pereţii capelei unde slujba de botez a diavolului
este oficiată de mafia rusă
nu există urme de pragmatism după ce garoul a fost strâns la maxim
diana se alătură femeilor care aşteaptă în picioare apelul de noapte
dumnezeu foloseşte bertillonajul ca armă secretă
târfele drogate îşi sărută unghiile netăiate
răpirea liniilor curbe
închide paranteza deschisă sub ameninţarea fericirii
Eduard Dorneanu
Mălini
luni
au fost sanctificate opt sute de arhaisme
papa a fost de acord cu eviscerarea credinţei
moartea s-a împerecheat cu ultimul lui discurs
jurisprudenţa creştină a confirmat astrogramele standard
umbre liturgice mimează introspecţia
în sala hienelor
adepţii silogismelor inutile
otravesc statui ceruri rugaciuni
bătrânul în alb îşi motivează existenţa
ridicând mâna dreaptă
ad infinitum
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
dealerul a fost aruncat sub un pod părăsit
unde motocicliştii veniţi din transnistria
împart pungile cu praf alb
în torpedou
încărcătoarele pistolului bereta renunţă la starea hipnotică
diavolul poate fi singurul make up artist
gata să transforme formele anatomice
în linii fragmentate
pe lângă noi trec căruţe încărcate cu gunoi de grajd
oamenii privesc dincolo de firul narativ al minciunii
ca nişte somnambuli creştinaţi cu forţa
la o petrecere tematică
ioana aprinde o ţigară mentolată
cursul de referinţă al îndoielii îi rupe ciorapii
în dreptul genunchilor
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
capetele de capră au fost aruncate
în zăpada care acoperă lemnele tăiate
înainte de ninsoare
clădirea bisericii sare pe loc
în timp ce sfinţii comunitari refac
traseul dezordonat al atingerii
intriga împarte creanţe moştenitorilor histrionici
refrenul beţivilor abandonaţi în buduarul celei de-a doua doamne
sună ca un adevăr vulnerabil
omerta
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
ninsoare şi funeral doom
palmele mele trec dincolo de scutul antisuicid
al ioanei
sintagmele se divid în vocale gemute cu privirea la perete
ioana spune
iar am visat că eram legată de o statuie care plângea
dacă se mai repetă de multe ori visul ăsta o să ajung
dependentă de fiecare dimineaţă
statuia se întindea până la circumvoluţiunile creierului lui iisus
apoi revenea lângă mine
asta se petrecea într-un amfiteatru plin de prostituate
fiecare dintre ele avea o carte în mână
întreb cu ochii la sânii ioanei
şi statuia
statuia plângea
după ce ai disecat creierul domnului
diferenţele de fus orar nu te mai sufocă
durerea este un elixir care şterge imaginile de lupanar
ale ultimei zile
ninsoare măruntă şi funeral doom
patul sângerează sub apăsarea pintenilor.
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”
fiul lui oenus vinde aruncătoare de flăcări pe acoperişul operei
moirele completeză chitanţe de mână
ioana pariază pe victoria echipei oberwart gunners
prostituatele din vitrina crematoriului
strâng semnături pentru a revendica un sfert
din tezaurul emoţional pierdut de episcopii postmodernişti
drogaţii au rămas stăpânii infernului virtual
fotografiile lor asalteaza covrigăriile
atelierele de reparat atacuri cerebrale
şi centrele de reeducare a semafoarelor
cota de absurd din mesajele ioanei
deschide poarta săptămânii
conjugarea melatoninei poate reîncepe
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”