CONVENŢIA ASUPRA ELIMINĂRII TUTUROR FORMELOR DE DISCRIMINARE FAŢĂ DE FEMEI
Adoptată şi deschisă spre semnare de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 34/180
din 18 decembrie 1979. Intrată în vigoare la 3 septembrie 1981, conform dispoziţiilor art. 27(1.).
România a ratificat Convenţia la 26 noiembrie 1981 prin Decretul nr. 342, publicat în „Buletinul
Oficial al României“, partea I, nr. 94 din 28 noiembrie 1981.
CONVENŢIA ASUPRA ELIMINĂRII TUTUROR FORMELOR DE
DISCRIMINARE FAŢĂ DE FEMEI*
Statele părţi la prezenta Convenţie,
Luând notă că în Carta Naţiunilor Unite se reafirmă încrederea în drepturile
fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea
drepturilor bărbatului şi femeii,
Luând notă că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirmă principiul
nediscriminării şi proclamă că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate
şi drepturi şi că fiecare om poate să se prevaleze de toate drepturile şi libertăţile
enunţate în acest document, fără nici o deosebire, îndeosebi de sex,
Luând notă că statele părţi la pactele internaţionale ale drepturilor omului au
obligaţia să asigure egalitatea drepturilor bărbatului şi femeii în exercitarea tuturor
drepturilor economice, sociale, culturale, civile şi politice,
Luând în considerare convenţiile internaţionale încheiate sub egida
Organizaţiei Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate în vederea promovării
egalităţii drepturilor bărbatului şi femeii,
Luând notă, de asemenea, de rezoluţiile, declaraţiile şi recomandările adoptate
de Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile specializate în vederea promovării
egalităţii drepturilor bărbatului şi femeii,
Preocupate în acelaşi timp de constatarea că, în pofida acestor diverse
instrumente, femeile continuă să facă obiectul unor importante discriminări,
Reamintind că discriminarea faţă de femei violează principiile egalităţii în
drepturi şi respectului demnităţii umane, că ea împiedică participarea femeilor, în
aceleaşi condiţii ca bărbaţii, la viaţa politică, socială, economică şi culturală din ţara
lor, creează obstacole creşterii bunăstării societăţii şi a familiei şi împiedică femeile
să-şi servească ţara şi omenirea în deplinătatea posibilităţilor lor,
Preocupate de faptul că, în situaţiile de sărăcie, femeile au un acces minim la
alimentaţie, servicii medicale, educaţie, pregătire profesională, precum şi la angajarea
în muncă şi la satisfacerea altor necesităţi,
Convinse că instaurarea unei noi ordini economice internaţionale, bazată pe
echitate şi justiţie, va contribui în mod semnificativ la promovarea egalităţii între
bărbat şi femeie,
Subliniind că eliminarea apartheidului, a tuturor formelor de rasism, a
discriminării rasiale, colonialismului, neocolonialismului, agresiunii, ocupaţiei şi
dominaţiei străine, a amestecului în treburile interne ale statelor este indispensabilă
exercitării depline de către bărbat şi femeie a drepturilor lor,
Afirmând că întărirea păcii şi securităţii internaţionale diminuarea încordării
internaţionale, cooperarea dintre toate statele, indiferent de sistemele lor sociale şi
economice, dezarmarea generală şi completă şi, îndeosebi, dezarmarea nucleară sub
control internaţional strict şi eficace, afirmarea principiilor justiţiei, egalităţii şi
avantajului reciproc în relaţiile dintre ţări şi înfăptuirea dreptului popoarelor aflate sub
dominaţie străină şi colonială şi sub ocupaţie străină la autodeterminare şi la
independenţă, precum şi respectul suveranităţii naţionale şi al integrităţii teritoriale
vor favoriza progresul social şi dezvoltarea şi vor contribui, în consecinţă, la
realizarea deplinei egalităţi între bărbat şi femeie.
Convinse că dezvoltarea completă a unei ţări, bunăstarea lumii şi cauza păcii
cer participarea deplină a femeilor, în condiţii de egalitate cu bărbaţii, în toate
domeniile,
Având în vedere însemnătatea contribuţiei femeilor la bunăstarea familiei, în
progresul societăţii, care până în prezent nu a fost pe deplin recunoscută, ca şi
importanţa socială a maternităţii, precum şi rolul părinţilor în familie şi în educarea
copiilor, şi conştiente de faptul că rolul femeii în procreare nu trebuie să fie o cauză de
discriminare şi că educarea copiilor necesită o împărţire a responsabilităţilor între
bărbaţi, femei şi societate în ansamblul său,
Conştiente că rolul tradiţional al bărbatului în familie şi societate trebuie să
evolueze în aceeaşi măsură cu acela al femeii, dacă se doreşte să se ajungă la o
egalitate reală a bărbatului şi a femeii,
Hotărâte să pună în aplicare principiile enunţate în Declaraţia asupra eliminării
discriminării faţă de femei şi pentru aceasta să adopte măsurile necesare pentru
eliminarea acestei discriminări sub toate formele şi manifestările ei,
Au convenit asupra celor ce urmează:
PARTEA ÎNTÂI
ARTICOLUL 1
În termenii prezentei Convenţii, expresia discriminare faţă de femei vizează
orice diferenţiere, excludere sau restricţie bazată pe sex, care are drept efect sau scop
să compromită ori să anihileze recunoaşterea, beneficiul şi exercitarea de către femei,
indiferent de starea lor matrimonială, pe baza egalităţii dintre bărbat şi femeie, a
drepturilor omului şi libertăţilor, fundamentale, în domeniile politic, economic, social,
cultural şi civil sau în orice alt domeniu.
ARTICOLUL 2
Statele părţi condamnă discriminarea faţă de femei sub toate formele sale,
convin să ducă prin toate mijloacele adecvate şi fără întârziere o politică vizând să
elimine discriminarea faţă de femei şi, în acest scop, se angajează:
a) să înscrie în constituţia lor naţională sau în alte dispoziţii legislative
corespunzătoare principiul egalităţii bărbaţilor şi femeilor, în măsura în care acest
lucru nu a fost deja efectuat, şi să asigure, pe cale legislativă sau pe alte căi adecvate,
aplicarea efectivă a acestui principiu;
b) să adopte măsuri legislative şi alte măsuri corespunzătoare, inclusiv
sancţiuni în caz de nevoie, care să interzică orice discriminare faţă de femei;
c) să instituie o protecţie pe cale jurisdicţională a drepturilor femeilor pe bază
de egalitate cu bărbaţii şi să garanteze prin intermediul tribunalelor naţionale
competente şi al altor instituţii publice protecţia efectivă a femeilor împotriva oricărui
act discriminatoriu;
d) să se abţină de la orice act sau practică discriminatorie faţă de femeie şi să
asigure ca autorităţile şi instituţiile publice să se conformeze acestei obligaţii;
e) să ia toate măsurile corespunzătoare pentru eliminarea discriminării faţă de
femei de către o persoană, o organizaţie sau o întreprindere oricare ar fi aceasta;
f) să ia toate măsurile corespunzătoare, inclusiv prin dispoziţiile legislative,
pentru modificarea sau abrogarea oricărei legi, dispoziţii, cutume sau practici care
constituie o discriminare faţă de femei;
g) să abroge toate dispoziţiile penale care constituie o discriminare faţă de
femei.
ARTICOLUL 3
Statele părţi iau în toate domeniile – politic, social, economic şi cultural – toate
măsurile corespunzătoare, inclusiv prin dispoziţii legislative, pentru a asigura deplina
dezvoltare şi progresul femeilor, în scopul de a le garanta exercitarea şi beneficiul
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pe baza egalităţii cu bărbaţii.
ARTICOLUL 4
1. Adoptarea de către statele părţi a unor măsuri temporare speciale, menite să
accelereze instaurarea egalităţii în fapt între bărbaţi şi femei, nu este considerată cu un
act de discriminare în sensul definiţiei din prezenta Convenţie, dar nu trebuie ca
aceasta să aibă drept consecinţă menţinerea unor norme inegale sau diferenţiate;
aceste măsuri trebuie să fie abrogate de îndată ce au fost realizate obiectivele în
materie de egalitate de şanse şi tratament.
2. Adoptarea de către statele părţi a unor măsuri speciale, inclusiv cele
prevăzute în prezenta Convenţie, care au drept scop ocrotirea maternităţii, nu este
considerată ca un act discriminatoriu.
ARTICOLUL 5
Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru:
a) a modifica schemele şi metodele de comportament social şi cultural al
bărbatului şi femeii, pentru a se ajunge la eliminarea prejudecăţilor şi practicilor
cutumiare sau de altă natură care sunt bazate pe ideea de inferioritate sau superioare a
unui sex, sau pe imaginea şablon privind rolul bărbatului sau al femeii;
b) a asigura ca educaţia în familie să contribuie la o înţelegere clară a faptului
că maternitatea este o funcţie socială şi recunoaşterea responsabilităţii comune a
bărbatului şi femeii în creşterea şi educarea copiilor şi în asigurarea dezvoltării lor,
ţinând seama că interesul copilului este condiţia primordială în toate cazurile.
ARTICOLUL 6
Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate, inclusiv pe plan legislativ, pentru
reprimarea sub toate formele existente a traficului de femei şi a exploatării prostituării
femeii.
PARTEA A DOUA
ARTICOLUL 7
Statele părţi vor lua toate măsurile necesare pentru eliminarea discriminării
faţă de femei în viaţa politică şi publică a ţării şi, în special, pentru a le asigura, în
condiţii de egalitate cu bărbaţii:
a) dreptul de a vota la toate alegerile şi referendumurile publice şi de a fi alese
în toate organismele eligibile în mod public;
b) dreptul de a lua parte la elaborarea politicii statului şi la punerea acesteia în
aplicare, de a ocupa funcţii publice şi a exercita toate funcţiile publice la toate
eşaloanele de guvernământ;
c) dreptul de a participa în organizaţiile şi asociaţiile neguvernamentale care
activează în viaţa publică şi politică a ţării.
ARTICOLUL 8
Statele părţi vor lua toate măsurile necesare pentru ca femeile să aibă
posibilitatea, în condiţii de egalitate cu bărbaţii şi fără discriminare, de a reprezenta
guvernul lor pe plan internaţional şi de a participa la activităţile organizaţiilor
internaţionale.
ARTICOLUL 9
1. Statele părţi vor acorda femeilor drepturi egale cu cele ale bărbaţilor în ceea
ce priveşte dobândirea, schimbarea sau păstrarea cetăţeniei. Ele vor garanta îndeosebi
că nici căsătoria cu un străin, nici schimbarea cetăţeniei soţului în timpul căsătoriei nu
o vor face apatridă şi nici nu o vor obliga să-şi ia cetăţenia soţului.
2. Statele părţi vor acorda femeii drepturi egale cu cele ale bărbatului în ceea
ce priveşte cetăţenia copiilor lor.
PARTEA A TREIA
ARTICOLUL 10
Statele părţi vor lua măsurile corespunzătoare pentru eliminarea discriminării
faţă de femei, în scopul de a le asigura drepturi egale cu cele ale bărbatului în ceea ce
priveşte educaţia şi, în special, pentru a asigura pe baza egalităţii bărbatului cu femeia:
a) aceleaşi condiţii de orientare profesională, de acces la studii şi la obţinerea
de diplome în instituţiile de învăţământ la toate categoriile, în zone rurale ca şi în zone
urbane, această egalitate trebuind să fie asigurată în învăţământul preşcolar, general,
tehnic, profesional şi în învăţământul tehnic superior ca şi în cadrul oricărui alt mijloc
de formare profesională;
b) accesul la aceleaşi programe, la aceleaşi examene, la un corp didactic
posedând o calificare de acelaşi nivel şi la localuri şi echipamente şcolare de aceeaşi
calitate;
c) eliminarea oricărei concepţii şablon privind rolul bărbatului şi al femeii la
toate nivelurile şi în toate formele de învăţământ, prin încurajarea educaţiei mixte şi a
altor tipuri de educaţie, care sunt destinate să contribuie la realizarea acestui obiectiv
şi, în special, prin revizuirea cărţilor şi programelor şcolare şi adaptarea
corespunzătoare a metodelor pedagogice;
d) aceleaşi posibilităţi în ceea ce priveşte acordarea de burse şi alte subvenţii
pentru studii;
e) aceleaşi posibilităţi de acces la programele de educaţie permanentă, inclusiv
la programele de alfabetizare îndeosebi în vederea reducerii cât mai rapide a oricărei
discrepanţe în domeniul instrucţiei publice între bărbat şi femeie;
f) reducerea procentului femeilor care îşi abandonează studiile şi organizarea
de programe pentru tinerele fete şi pentru femeile care părăsesc şcoala înainte de
terminarea ei;
g) aceleaşi posibilităţi de a participa activ la sport şi educaţie fizică;
h) accesul la informaţiile specifice de ordin educativ, care au drept scop
asigurarea sănătăţii şi bunăstării familiilor, inclusiv la informaţiile şi sfaturile
referitoare la planificarea familială.
ARTICOLUL 11
1. Statele părţi se angajează să ia toate măsurile corespunzătoare pentru
eliminarea discriminării faţă de femeie în domeniul angajării în muncă, pentru a se
asigura, pe baza egalităţii dintre bărbat şi femeie, aceleaşi drepturi şi, în special:
a) dreptul la muncă, ca drept inalienabil pentru toate fiinţele umane;
b) dreptul la aceleaşi posibilităţi de angajare în muncă, inclusiv în privinţa
aplicării aceloraşi criterii de selecţie în materie de angajare;
c) dreptul la libera alegere a profesiei şi a locului de muncă, dreptul la
promovare, la stabilirea locului de muncă şi la toate facilităţile şi condiţiile de muncă,
dreptul la formare profesională şi la reciclare, inclusiv ucenicie, perfecţionare
profesională şi pregătire permanentă;
d) dreptul la egalitate de remuneraţie, inclusiv în ceea ce priveşte şi alte
avantaje, la egalitate de tratament pentru o muncă de o valoare egală şi, de asemenea,
la egalitate de tratament în privinţa calităţii muncii;
e) dreptul la securitate socială, în special la pensie, ajutoare de şomaj, de boală,
de invaliditate, de bătrâneţe sau pentru orice altă situaţie de pierdere a capacităţii de
muncă, ca şi dreptul la concediu plătit;
f) la ocrotirea sănătăţii şi la securitatea condiţiilor de muncă, inclusiv la
salvgardarea funcţiilor de reproducere.
2. Pentru a preveni discriminarea faţă de femei bazată pe căsătorie sau
maternitate şi pentru a le garanta în mod efectiv dreptul la muncă, statele părţi se
angajează să ia măsuri corespunzătoare, având drept obiect:
a) interzicerea, sau pedeapsa sancţiunilor, a concedierii pentru cauză de
graviditate sau concediu de maternitate şi a discriminării în ceea ce priveşte
concedierile bazate pe statutul matrimonial;
b) instituirea acordării concediului de maternitate plătit sau care ar crea
drepturi la prestări sociale similare, cu garantarea menţinerii locului de muncă avut
anterior, a drepturilor de vechime şi a avantajelor sociale;
c) încurajarea creării de servicii sociale de sprijin, necesare pentru a permite
părinţilor să-şi combine obligaţiile familiale cu responsabilităţile profesionale şi cu
participarea la viaţa publică, favorizând îndeosebi crearea şi dezvoltarea unei reţele de
grădiniţe de copii;
d) asigurarea unei protecţii speciale pentru femeile însărcinate, pentru care s-a
dovedit că munca le este nocivă.
3. Legile care au drept scop să ocrotească femeile în domeniile vizate prin
prezentul articol vor fi revăzute periodic, în funcţie de cunoştinţele ştiinţifice şi
tehnice, vor fi revizuite, abrogate sau extinse, în funcţie de necesităţi.
ARTICOLUL 12
1. Statele părţi vor lua toate măsurile necesare pentru eliminarea discriminării
faţă de femei în domeniul sănătăţii, pentru a le asigura, pe baza egalităţii între bărbat
şi femeie, mijloace de a avea acces la serviciile medicale, inclusiv la cele referitoare la
planificarea familială.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, statele părţi vor asigura pentru
femei în timpul gravidităţii, la naştere şi după naştere servicii corespunzătoare şi, la
nevoie, gratuite şi, de asemenea, un regim alimentar corespunzător în timpul
gravidităţii şi pe parcursul alăptării.
ARTICOLUL 13
Statele părţi se angajează să ia toate măsurile necesare pentru eliminarea
discriminării faţă de femei în alte domenii ale vieţii economice, sociale, în scopul de a
asigura, pe baza egalităţii bărbatului cu femeia, aceleaşi drepturi şi, în special:
a) dreptul de prestaţii familiale;
b) dreptul la împrumuturi bancare, împrumuturi ipotecare şi alte forme de
credit financiar;
c) dreptul de a participa la activităţile recreative, sport şi la toate aspectele
vieţii culturale.
ARTICOLUL 14
1. Statele părţi vor ţine seama de problemele specifice ale femeilor din mediul
rural şi de rolul important pe care aceste femei îl au în susţinerea materială a familiilor
lor, în special prin munca lor în sectoarele nefinanciare ale economiei, şi vor lua toate
măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea dispoziţiilor prezentei Convenţii
femeilor din zonele rurale.
2. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a elimina discriminarea
faţă de femei din zonele rurale, cu scopul de a asigura, pe baza egalităţii între bărbat şi
femeie, participarea lor la dezvoltarea rurală şi la avantajele acestei dezvoltări şi, în
special, le vor asigura dreptul:
a) de a participa din plin la elaborarea şi executarea planurilor de dezvoltare la
toate nivelurile;
b) de a avea acces la serviciile corespunzătoare în domeniul sănătăţii, inclusiv
la informaţii, sfaturi şi servicii în materie de planificare a familiei;
c) de a beneficia în mod direct de programele de securitate socială;
d) de a beneficia de toate formele de pregătire şi educaţie, şcolare şi neşcolare,
inclusiv în materie de alfabetizare socială, şi de a putea să beneficieze de toate
serviciile publice de informare şi educare, în special pentru a creşte competenţa lor
tehnică;
e) de a organiza grupe de întrajutorare şi cooperative pentru a le asigura
aceleaşi şanse pe plan economic, indiferent că este vorba de muncă salariată sau de
muncă independentă;
f) de a participa la toate activităţile publice;
g) de a avea acces la obţinerea de credite şi împrumuturi agricole, precum şi la
serviciile de comercializare şi la tehnologii corespunzătoare, şi de a beneficia de un
tratament egal cu ocazia înfăptuirii reformelor agrare şi a proiectelor de amenajări
rurale;
h) de a beneficia de condiţii de viaţă convenabile, în special în ceea ce priveşte
locuinţele, condiţiile sanitare, aprovizionare cu electricitate şi apă, transporturi şi
comunicaţii.
PARTEA A PATRA
ARTICOLUL 15
1. Statele părţi recunosc egalitatea femeii cu bărbatul în faţa legii.
2. Statele părţi recunosc femeia, în materie civilă, ca având o capacitate
juridică identică cu aceea a bărbatului şi aceleaşi posibilităţi pentru a o exercita. Ele îi
recunosc, în special, drepturi egale în ceea ce priveşte încheierea de contracte şi
administrarea bunurilor şi îi vor acorda acelaşi tratament în toate fazele procedurii
judiciare.
3. Statele părţi convin că orice contract şi orice act privat, de orice natură,
având un efect juridic care vizează limitarea capacităţii juridice a femeii, trebuie să fie
considerat ca nul şi neavenit. 4. Statele părţi vor acorda bărbatului şi femeii aceleaşi
drepturi în ceea ce priveşte legislaţia referitoare la dreptul persoanelor de a circula
liber şi de a-şi alege reşedinţa şi domiciliul lor.
ARTICOLUL 16
1. Statele părţi vor lua toate măsurile necesare pentru a elimina discriminarea
faţă de femei în toate problemele decurgând din căsătorie şi în raporturile de familie
şi, în special, vor asigura, pe baza egalităţii bărbatului cu femeia:
a) acelaşi drept de a încheia o căsătorie;
b) acelaşi drept de a-şi alege în mod liber soţul şi de a nu încheia o căsătorie
decât prin consimţământul său liber şi deplin;
c) aceleaşi drepturi şi aceleaşi responsabilităţi atât în timpul căsătoriei, cât şi la
desfacerea ei;
d) aceleaşi drepturi şi aceleaşi responsabilităţi în calitate de părinţi, indiferent
de situaţia lor matrimonială, pentru problemele referitoare la copiii lor; în toate
cazurile, interesul copiilor va fi considerat primordial;
e) aceleaşi drepturi de a decide în mod liber şi în deplină cunoştinţă de cauză
asupra numărului şi planificării naşterilor şi de a avea acces la informaţii, la educaţie
şi la mijloacele necesare pentru exercitarea acestor drepturi;
f) aceleaşi drepturi şi responsabilităţi în materie de tutelă, curatelă, de
încredinţare şi adopţie a copiilor sau reglementări juridice similare, când aceste
instituţii există în legislaţia naţională; în toate cazurile, interesul copiilor va fi
considerat primordial;
g) aceleaşi drepturi personale soţului şi soţiei, inclusiv în ceea ce priveşte
alegerea numelui de familie, a unei profesii şi a unei ocupaţii;
h) aceleaşi drepturi pentru fiecare dintre soţi în materie de proprietate, de
dobândire, de gestiune, de administrare, de beneficiu şi de dispoziţie asupra bunurilor,
atât cu titlu gratuit, cât şi oneros.
2. Logodnele şi căsătoriile copiilor nu vor avea efecte juridice şi vor fi luate
toate măsurile necesare, inclusiv pe plan legislativ, de a se fixa o vârstă minimă pentru
căsătorie şi a face obligatorie înregistrarea căsătoriilor într-un registru oficial.
PARTEA A CINCEA
ARTICOLUL 17
1. În scopul examinării progreselor realizate în aplicarea prezentei Convenţii,
se constituie un Comitet pentru eliminarea discriminării faţă de femei (denumit în
continuare Comitet), care să fie compus, în momentul intrării în vigoare a Convenţiei,
din 18 – şi după ratificarea sau aderarea a 35 de state – din 23 experţi de înaltă
autoritate morală şi competenţă în domeniile de aplicabilitate ale Convenţiei. Experţii
vor fi aleşi de către statele părţi din rândul cetăţenilor lor şi vor funcţiona cu titlu
personal, ţinând seama de principiul unei repartiţii geografice echitabile şi de
reprezentarea diferitelor forme de civilizaţie, precum şi a principalelor sisteme
juridice.
2. Membrii Comitetului vor fi aleşi prin vot secret, dintr-o listă de candidaţi
desemnaţi de către statele părţi. Fiecare stat parte poate să desemneze un candidat ales
dintre cetăţenii săi.
3. Prima alegere va avea loc la 6 luni după data intrării în vigoare a prezentei
Convenţii. Cu 3 luni cel puţin înaintea datei fiecărei alegeri, Secretarul general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite adresează o scrisoare statelor părţi pentru a le invita să
prezinte candidaţii lor într-un termen de 2 luni. Secretarul general întocmeşte o listă
alfabetică a tuturor candidaţilor, indicând din partea cărui stat au fost desemnaţi, listă
pe care o va comunica statelor părţi.
4. Membrii Comitetului sunt aleşi cu ocazia unei reuniuni a statelor părţi,
convocată de către Secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La
această reuniune, la care cvorumul este constituit din două treimi ale statelor părţi,
sunt aleşi ca membri ai Comitetului candidaţii care au obţinut cel mai mare număr de
voturi şi majoritatea absolută de voturi a reprezentanţilor statelor părţi prezenţi şi
votanţi.
5. Membrii Comitetului sunt aleşi pentru 4 ani. Totuşi, mandatul a 9 membri
aleşi la prima alegere va lua sfârşit după 2 ani; preşedintele Comitetului va trage la
sorţi numele acestor 9 membri imediat după prima alegere.
6. Alegerea celorlalţi cinci membri ai Comitetului se va face conform
dispoziţiilor paragrafelor 2, 3 şi 4 din prezentul articol, după cea de-a 35-a ratificare
sau adeziune. Mandatul a doi membri, aleşi cu această ocazie, va lua sfârşit după 2
ani; numele acestor doi membri va fi tras la sorţi de către preşedintele Comitetului.
7. Pentru a ocupa locurile devenite vacante în mod fortuit, statul parte al cărui
expert a încetat de a exercita funcţiile sale de membru al Comitetului va numi un alt
expert dintre cetăţenii săi, sub rezerva aprobării Comitetului.
8. Membrii Comitetului primesc, cu aprobarea Adunării generale, retribuţii din
resursele Organizaţiei Naţiunilor Unite, în condiţiile fixate de către Adunare, având în
vedere importanţa responsabilităţilor Comitetului.
9. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia
Comitetului personal şi mijloacele materiale care îi sunt necesare pentru a se achita în
mod eficient de funcţiile ce îi sunt încredinţate în virtutea prezentei Convenţii.
ARTICOLUL 18
1. Statele părţi se angajează să prezinte Secretarului general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite, în vederea examinării de către Comitet, un raport asupra măsurilor
de ordin legislativ adoptat în aplicarea dispoziţiilor prezentei Convenţii şi asupra
progreselor realizate în această privinţă:
a) în anul următor intrării în vigoare a Convenţiei în statul respectiv;
b) ulterior, la fiecare 4 ani, precum şi la cererea Comitetului.
2. Rapoartele pot să indice factorii şi dificultăţile care influenţează asupra
măsurii în care sunt îndeplinite obligaţiile prevăzute prin prezenta Convenţie.
ARTICOLUL 19
1. Comitetul adoptă propriul său regulament de procedură.
2. Comitetul alege biroul său pentru o perioadă de 2 ani.
ARTICOLUL 20
1. Comitetul se reuneşte în mod normal pentru o perioadă de cel mult 2
săptămâni în fiecare an, pentru a examina rapoartele prezentate în baza art. 18 al
prezentei Convenţii.
2. Reuniunile Comitetului vor avea loc de regulă la sediul Organizaţiei
Naţiunilor Unite sau în orice alt loc adecvat, stabilit de către Comitet.
ARTICOLUL 21
1. Comitetul prezintă anual un raport, prin intermediul Consiliului Economic şi
Social, Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra activităţilor sale şi
poate să formuleze sugestii şi recomandări generale, bazate pe examinarea rapoartelor
şi informaţiilor primite de la statele părţi. Aceste sugestii şi recomandări sunt incluse
în raportul Comitetului, însoţite, după caz, de observaţiile statelor părţi.
2. Secretarul general transmite raportul Comitetului, spre informare, Comisiei
pentru condiţia femeii.
ARTICOLUL 22
Instituţiile specializate au dreptul să fie reprezentate cu prilejul examinării
aplicării tuturor dispoziţiilor prezentei Convenţii care intră în domeniul lor de
activitate. Comitetul poate invita instituţiile specializate să prezinte rapoarte asupra
aplicării Convenţiei în domenii din sfera lor de activitate.
PARTEA A ŞASEA
ARTICOLUL 23
Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu va aduce atingere prevederilor care
sunt mai favorabile pentru realizarea egalităţii între bărbat şi femeie, conţinute în:
a) legislaţia unui stat parte;
b) în orice altă Convenţie, tratat sau acord internaţional în vigoare în acel stat.
ARTICOLUL 24
Statele părţi se angajează să adopte toate măsurile necesare la nivel naţional
pentru asigurarea exercitării depline a drepturilor recunoscute prin prezenta
Convenţie.
ARTICOLUL 25
1. Prezenta Convenţie este deschisă semnării tuturor statelor.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca
depozitar al prezentei Convenţii.
3. Prezenta Convenţie este supusă ratificării, iar instrumentele de ratificare vor
fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4. Prezenta Convenţie va fi deschisă aderării tuturor statelor. Aderarea se va
face prin depunerea unui instrument de aderare la Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL 26
1. Oricare dintre statele părţi poate cere în orice moment revizuirea prezentei
Convenţii, adresând o comunicare scrisă în acest sens Secretarului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite decide asupra măsurilor
care vor fi luate în cazul în speţă, faţă de o cerere de această natură.
ARTICOLUL 27
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi care va urma
depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al
douăzecilea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta Convenţie sau va adera după
depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia
va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi după data depunerii de către acest stat a
instrumentului său de ratificare sau de aderare.
ARTICOLUL 28
1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi va comunica
tuturor statelor textul rezervelor care au fost făcute în momentul ratificării sau
aderării.
2. Nici o rezervă incompatibilă cu obiectul şi scopurile prezentei Convenţii nu
va fi acceptată.
3. Rezerva poate fi retrasă în orice moment, pe calea unei notificări adresate
Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa toate statele
părţi la Convenţie. Notificarea va produce efecte de la data primirii ei.
ARTICOLUL 29
1. Orice diferend între două sau mai multe state părţi privind interpretarea sau
aplicarea prezentei Convenţii, care nu este soluţionat pe calea negocierilor, este supus
arbitrajului, la cererea uneia dintre părţi. Dacă, în decurs de 6 luni de la data cererii de
arbitraj, părţile nu reuşesc să se pună de acord în ceea ce priveşte organizarea
arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie,
depunând o cerere în acest sens, în conformitate cu Statutul Curţii.
2. Oricare stat parte va putea declara, în momentul în care va semna prezenta
Convenţie, o va ratifica sau va adera la ea că nu se consideră legat de dispoziţiile
paragrafului 1 din prezentul articol. Celelalte state părţi nu vor putea să invoce aceste
dispoziţii faţă de statul parte care a formulat astfel de rezerve.
3. Oricare stat parte care a formulat o rezervă conform dispoziţiilor
paragrafului 2 din prezentul articol va putea în orice moment să ridice această rezervă
printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL 30
Prezenta Convenţie, al cărei text în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă,
franceză şi rusă au aceeaşi valoare, va fi depusă la Secretarul general al Organizaţiei
Naţiunilor Unite. Drept care subsemnaţii, având împuternicirile corespunzătoare, au
semnat prezenta Convenţie.
