PSIHOLOGIE TRANSCEDENTALĂ

11256492_909791952395533_910086870_n

luna august şi-a pierdut jumătate de trup
îi cer ioanei
să îmi deseneze în laptele cearceafului pe ioana de navara
tiza ei fiica lui blanche de artois
ne aşezăm umbrele pe construcţii lexicale binecuvântate de diavoli anxioşi
ioanei mele îi cresc unghii noi peste cele vechi
şi limba ei se încarnează într-o altă limbă
şi râde
râde
doamne eduard când o să intri în mine
o să auzi o ioană care geme din două lumi vitrege
şi o să mă mişc fără oprire până când îmi vei închide ochiul
sau îmi vei tăia cele opt braţe cu care te leg de adâncul pădurii umede
fiindcă limba mea se încarnează într-o altă limbă
şi tu paladinule
strângi cu o mână fructul mov al iubirii
iar cu cealaltă pipăi jumătatea de trup a lui august
desenată pe cearceaf lăptos
în camera unde ioana de navara a născut cerberi de omăt
înţelegi paladinule
spune-mi că da.

DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE

GOTHIC 49

11256492_909791952395533_910086870_n
suntem în mijlocul rugului
mistuirea noastră dezleagă crucea din beţia apelor
am nevoie de visele voastre spune domnul
ştiu că arată asemeni unor artefacte diabolice
dar din ele pot construi milioane de alvin york

părul ioanei arde mocnit
doamne strig eu sufocat de aburul negru al slavei
mi-ai spus mereu că moartea este o aproximare grosieră
am presupus că înainte de rug
trebuie să ascund un înger în stare de zeghe
undeva în labirintul celor mai convulsive amintiri
şi abia apoi să primesc în măruntaiele mele cenuşa iubitei
da eduard ai dreptate
tu stai în mijlocul rugului şi argumentezi frivolitatea unui concept flexibil
nici nu ai observat că părul ioanei se mistuie sub flacăra blestemului
tu ascunzi îngeri sub aripile păsărilor de verde
doar ştii că am nevoie de visele voastre
ca să poţi construi
da paladinule da.

DIN VOLUMUL ,,SACRA EROTICA” – EDITURA TRACUS ARTE

SABATIZARE

numele lui Bohemund a fost strigat de muribunzi în timpul asediului Antiohiei
iarba sângerie şi-a încurcat rugăciunile într-un curcubeu sciafil
purtam oboseala legată de lance
revelaţiile ieşeau pe Poarta Sfântului Pavel
sâmbăta se întărea cu nerăbdarea mea
juram credinţă şi primeam o zi biciuită în hainele tâlharilor
treizecişidoime
preludiu istoric trisilabic.

cateheza ultimului asalt mi-a mutilat prietenii
sub copitele calului părinţii iubitelor uitate îşi întindeau umbrele
Firouz încă mai strigă în turnul blestemat
sabatizare şi sânge
semipiruetă pe nisip sfâşiat de trădare

Eduard Dorneanu
Mălini

CONFESIUNE DESPRE NIMIC

Renate a închiriat un mântuitor de talie joasă
împreună vor sta închişi între cinci ceruri
tăcerea lor va caligrafia povestea trupurilor izolate

ea vrea sa vorbească despre ceea ce nu s-a întâmplat
cum au măturat meteoriţii sufrageria
de ce un ciclop astmatic i-a zugravit dormitorul
din ce cauză ţestoasa vecinului de la etajul trei
şi-a început hibernarea în lada frigorifică

mântuitorul în misiunea de a diseca feminitatea
ascultă explicaţiile adulmecând aerul viciat al minciunii
în timp ce femeia zgârie cheia
seifului carnal

umbrele amanţilor imaginari
adună orele în capsule alături de prafuri albe
Renate repetă confesiunea despre nimic
mântuitorul spune da
altcuiva

Eduard Dorneanu
Mălini

SĂGEATĂ PE ASFALT

aleea spre blocul Simonei
pleacă din spatele Poştei Mici ca o săgeată
leneşă pe asfalt
pe geamurile magazinului de boarfe second-hand
cineva a scris cu grafiti
înjurături în limba arabă

Simona bate covoarele pe bara de fier
soţul ei aprinde o ţigară şi centrează de pe flancul stâng
preţurile jeanşilor scad cu 16 %
mult praf
gelozia aprinde ledurile armelor de apărare individuală
preluând apatia balcoanelor de la etajul şase
nu îmi permit luxul unui accident
evit fumul ţigărilor de contrabandă
rima este stinsă de ciment
juxtapunere consensuală
apoi

stau în picioare pe banca din faţa blocului
acum trecutul poate fi schimbat pe o lovitură de pedeapsă
nu este necesar să numărăm paşii care ne separă tristeţea
un tip fumează o tipă bate covoare
şutez cu sete
preţurile rămân aceleaşi
după ora 21.

Eduard Dorneanu
Mălini

LABIRINT GOTHIC

aspra binecuvântare a Marelui Maestru
a întors din surghiun frunzele toamnei blestemate
mesele hanurilor s-au împovărat cu păcatele grifonilor

scutierii cavalerilor muribunzi
au vândut blazoane cusute cu fir de argint
negustorilor mauri

m-am retras în ceaţa labirintului gothic
Westminster Abbey mi-a legat rănile şi amintirile
caii s-au adăpostit în ieslele sfinţite cu abur bolnav
moaştele sfinţilor abstinenţi mi-au hrănit cearcănele
cu întunericul oglinzilor aurite

în Colţul Poeţilor
armurile ruginite mă primesc într-o îmbrăţişare amară
metresele cardinalilor desenează pe sticla ferestrelor
trădarea

închid ochii tăcerii
lumina lăcrimează
perfid

Eduard Dorneanu
Mălini

VULCANUL CREDINŢEI

au trecut nouă ani de când Ingrid s-a sinucis
Dumnezeu e prea speriat ca să-i ascundă mormântul
vârsta christică a minciunii
invocă învierea ca pe un banal pleonasm

rugăciunile preoţilor îmi ard pleoapele
crucea este otrăvită cu numele singurei femei din avangarda
depresivo-creştină a stabilimentului utopic

sângele liturgic
inundă subteranele senzuale ale iconografiei
retrograde

devin imun la blasfemii
Ingrid este magma ultimei mântuiri
demonii aruncă trupul prostituatei în vulcanul credinţei
Ingrid nu mai e. . .

Eduard Dorneanu
Mălini