PATRU ANI AM CĂLĂRIT

, 0 Comments

patru ani am călărit alături de sfinţi decapitaţi între un oraş sfânt şi o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârşit,
minutele ţi-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta aşteptare.
şacalii deşertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
şi am mers mai departe.

am şchiopătat doar în faţa focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credinţa cu cravaşe de lumină şi cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii şi mi-a deschis braţele,
în numele Tău.

apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.

DIN VOLUMUL ,,Jurnalul apelor purpurii” – EDITURA TRACUS ARTE
Eduard Dorneanu
Mălini
12399487_10206797621671401_644911243_n

MONTGISARD

, , , , , , , , , , 2 Comments

regele lepros a ridicat din nisip flamura cruciată
optzeci de fraţi au strigat numele Domnului.
sub scuturile celor plecaţi în căutarea binecuvântării
moartea dezbrăca de copilărie fecioarele maure..

aproape de Ramla l-am văzut pe Saint George
sabia lui despica toate cuvintele mincinoase.
oamenii morţi se îngropau singuri într-o nouă uitare
iar îngerul care vesteşte Apocalipsa a plecat către sud
spre a duce în infern capul lui Ahmed.

mi-am continuat marşul printre cadavrele luptătorilor solitari
cu coada ochiului închideam rănile muribunzilor.
credinţa se rezuma la respiraţie şi pas,
rugăciunea era ariergarda unei lumi în derivă.

nu am murit nici atunci. . .
drumurile s-au închis în cercul de sânge al ecoului.

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare”

Autor:Eduard DORNEANU
Titlu:Sublimare
Editura Eikon

COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2017
ISBN: 978-606-711-548-2
NR. PAGINI: 146
FORMAT: 13×20

5,1

, 0 Comments

Nu cred că există variante urâte sau luminoase ale omenirii. Omenirea este un amestec de credință, minciună, sărăcie și disperare. În fiecare dimineață, viețile oamenilor sunt mutilate. Învățăm că tristețea se poartă asemeni unei haine de gală sub privirea cumplită a unor conducători nemiloși. Această stare nu se va schimba nici măcar în prag de apocalipsă, minciuna și ipocrizia sunt și vor fi mereu regine pe Terra.
Primele știri ale anului 2016 nu sunt deloc liniștitoare. Astăzi am aflat că a fost testată cu succes o bombă cu hidrogen. Unde s-a întâmplat asta ? În Coreea de Nord, unde în altă parte ? După ce acest experiment a luat sfârșit au avut loc și câteva cutremure, cel mai mare de 5,1 pe Richter. Ce m-a dezgustat cel mai mult a fost reacția nord-coreenilor . Bucuria lor este asemănătoare cu nebunia, cred că în același fel se comportau negrii pe plantații când primeau hrană. Am auzit tot felul de păreri despre aceștia, majoritatea ,, specialiștilor’’ afirmă că bucuria lor este de fapt simulare, o stare de spirit creată din nimic pentru a lăsa impresia că sunt trup și suflet alături de Comandantul Suprem. Nu cred că acesta este adevărul. Presupun că nord-coreenii sunt cele mai înapoiate făpturi bipede din Univers și sunt în stare să moară pentru șeful statului dacă asta li se cere . Aceste ființe nefericite nu trăiesc asemeni celorlalți oameni de pe Terra. Lipsurile și continua teroare i-au transformat în sclavi absoluți. Cei mai periculoși dușmani ai umanității sunt sclavii absoluți, cei care nu doresc sau nu mai pot să își depășească oarecum condiția. Sclavii religiei, sclavii sistemelor despotice, sclavii utopiilor, toți sunt la fel. Ei pot lupta, ucide și muri pentru stăpâni. Nu cred că astfel de oameni se pot schimba sau integra într-o societate cât de cât normală. Nord-coreenii și islamiștii radicali pot fi la fel de periculoși pentru populația pașnică a planetei. De ce și până când vor fi tolerate aceste ,,testări’’ menite să arate lumii întregi că fanaticii nord-coreeni nu se tem de nimeni ? Sper că nu este nevoie ca alte ,,Turnuri Gemene’’ să se prăbușească. Sper că totul se va reduce la un cutremur de 5, 1.
Nu cred că există variante urâte sau luminoase ale omenirii. Totuși, e prea riscant să așteptăm ca sistemul nord-coreean să se prăbușească de la sine. Sau nu ?

Eduard Dorneanu
Mălini-6 ianuarie/2016

MĂLINI

, 0 Comments

Autor : Eduard Dorneanu
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2014
ISBN: 978-606-711-201-6
NR. PAGINI: 180
FORMAT: 13X20 cm
Editura Eikon

974c6-eduarddorneanu_malini_coperta-195x215

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineață. A publicat poezii, articole și proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineață, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur, etc. sau articole în ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph – Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeași editură a publicat în 2011 volumele de poezie și proză: „Frăția trandafirului rupt”, „Jurnalul apelor purpurii”, „Jurământul Templierului”, „Jurnal de nopți și dimineți risipite”, „Rugăciunea de piatră”, „Neînțelese dimineți” și „Jurnal de primăvară mutilată”. În anul 2012 i-a apărut la Editura Tracus Arte – București, antologia (de poezie și proză), „Jurnalul apelor purpurii”, despre care Radu Voinescu spunea în prefață: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărți o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială.”
La Editura Eikon a publicat volumele ,,7, 63” ( anul 20131 ) și ,,MĂLINI” ( anul 2014 ). În anul 2015, a publicat la Editura Tracus Arte, volumul de poezie ,,SACRA EROTICA”.

CREDINȚA, MAI PRESUS DE CUVINTE

, , , , , , , , , , , 2 Comments

buzele Domnului sărutând fântânile părăsite,
Hugues de Payens.
pădurile arzând în credinţa iubirii,
Robert de Craon.
nisipul chemând corăbiile lumii noi,
Everarad des Barres.
muzica albastrului fragmentată în mii de boabe de rouă,
Bernard de Tremelay.
femeile neiubite tremurând la porţile mănăstirilor,
Andre de Montbard.
cetăţile în ruină strigând numele oştenilor dezertori,
Phillippe de Milly.
vrăjitoarele arse pe rug la lumina lunii,
Odo de St Amand.
nostalgia locurilor sfinte părăsite de binecuvântarea divină,
Arnold de Torroja.
coroana a trei regi sfărâmată în faţa statuilor de piatră,
Gerard de Ridefort.
şarpele nordic luat prizonier într-o seară blestemată de sfinţi,
Robert de Sable.
mâinile murdare ale unui papă mort înainte de vreme,
Gilbert Horal.
asaltul asupra unui oraş sfânt la ora când mântuirea este imposibilă,
Phillipe de Plessis.
refrenul melodiei păgâne răvăşind speranţele tuturor celor botezaţi în numele morţii,
Guillame de Chartres.
tăbliţele unor legi absurde murdărite de privirea neagră a diavolului,
Pedro de Montaigu.
casele închiriate unor suflete pierdute ca răsplată pentru tăcerea fără de sfârşit,
Armand de Perigord.
rugăciunea de jad spusă la miezul zilei în piaţa oraşului cu nume de femeie lapidată,
Richard de Bures.
călătoria până la capătul lumii în căutarea celorlalte cuvinte,
Guillame de Sonnac.
apa vie murdărind feţele sfinţilor crucificaţi de o dogmă poleită cu sânge vinovat,
Renaud de Vichiers.
semnul disperării ocolind zăpezile munţilor mutilaţi de tristeţea orfanilor rătăciţi,
Thomas Berard.
inelul reginei mame învelit în flamura sfâşiată a unei dinastii caduce,
Guillame de Beaujeau.
marea bătălie de unde călăreţii lui Iisus nu s-au mai întors pe drumul de sare,
Thibaud Gaudin.
profeţiile spuse din mijlocul unui rug împlinind veşnicia,
Jacques de Mollay.

credinţa,
mai presus de cuvinte…

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”

«< 84 85 86 87 88