palmele ioanei se odihnesc pe șoldurile mele
e o nouă zi a recunoștiinței
gemetele noastre nasc puncte cuantice
suntem binecuvântați pentru fiecare introspecție morganatică
nu e nevoie de accesorii nici de promisiuni
hipersensibilitatea se câștigă prin dureri compensatorii
palmele ioanei se încălzesc
apoi lasă loc buzelor
le privesc cum urcă și coboară lacome
ude senzuale
simt
buzele ioanei palmele ioanei și
bătăile de inimă ale
unei regine
mă ridic și îi cer ioanei
să se așeze cu fața la sfântul altar
voi asocia imaginea ei cu dulceața
flagelării
lovesc
pe albul ioanei apar cearcăne vegetale
știu
din trupul ei va curge mir alb
înainte ca ecoul vorbelor mele
să sape în carne
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
Vânturile toamnei au legat diavolul de trunchiul nucului sybil
Personalitatea sa histrionică atrage nori mutilați și fragmentează naivitatea legendelor rurale
În jurul nostru se întinde un câmp infinit
Diavolul vorbește fără încetare iar din cer cad saci negri plini cu pământ uscat
Urmele mele și ale celor care au trăit cu mult înainte ca eu să învăț să respir
Imunizează răutatea legată de trupul nucului copil
Diavolul spune
Iată stau aici alături de voi ca un marinar cu brațe de piatră
Spinarea mea se îndreaptă sub rugăciunile inutile și mereu aceleași
Pariați pe hazard oameni buni
Nu așteptați ca umbrele norilor să facă drifturi pe mormintele proaspăt săpate
Înfigeți lame tocite în carnea și sângele celor pe care voi vă închipuiți că îi iubiți
Privesc și ascult
Prezența maleficului simplifică alagerile autumnale
Pământul și cerul sunt în plină anduranță psihologică
Văd cum femeia ciclop își schimbă tainele de vară tot lângă nucul sybil
La căldura otrăvii și sub umbra norilor mutilați
Spate în spate cu îngerul căzut pe verdele câmpului infinit
Îmi cresc roade brumate repetă diavolul
Te-am auzit îi răspund așezându-mă pe o cioată de brad
știu că te dor brațele și vrei să guști din lumina noilor născuți
din cer cad saci negri de pământ uscat
diavolul țipă și cere protecția femeilor care au refuzat să nască erezii
lasă-mă să beau măcar sânge de târfă din căușul murdar al ioanei strigă el
te voi răsplăti cu blesteme și furtuni care îți vor albi părul
amintirile scrisorile de dragoste
mă apropii de nucul sybil
femeia ciclop se așază între mine și verdele infinit al dorinței
lasă-mă să beau măcar sânge de târfă strigă din nou cel înlănțuit
nu pot răspunde
vânturile toamnei leagă palmele mele de coapsele femeii
nuditatea ei e rece și umedă
ca o zi monotonă în care domnul îmi dă dezlegare
pentru a revărsa izvorul alb în labirintul sacru al celei care mă imploră
să îi ascult gemetele de la început și până la durere
înlănțuit
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
Îngerul de veghe bate cu o creangă de gutui în cerdac
Ieși afară frate om strigă el
Uite noaptea asta e ca o erezie albastră destrămată
Lumina lunii are răni pe aproape tot trupul
Așez o pătură pe băncuța de lemn din cerdac și îl chem alături de mine
Să nu îmi vorbești de dogmă îi spun
Sunt sătul de habotnici și de principiile care schimonosesc conștiințe
Hai să mâncăm miez de nucă și să ne prefacem că suntem personaje secundare postapocaliptice
Dă-le naibii de revelații mistice frate înger
Zboară dincoace de coama cerdacului și hai să spargem nuci
E toamnă pentru dumnezeu
Aripile îngerului miros a oțet balsamic
E 1 octombrie spune el
E ziua ta frate om m-am tot gândit cum ar fi dacă pentru o închidere de pleoape
Ai fi fericit
o să îți vorbesc asemeni prietenilor tăi plecați dincolo de albastru
deși ar fi o diversiune nimic altceva
mâncăm miez de nucă în cerdacul casei părintești
de ce spui că noaptea asta seamănă cu o erezie albastră
am spus eu așa ceva frate om
ha ha ha râd eu din toată inima ce șmecher ești frate înger
miezul de nucă e gustos și mi se face sete
o clipă spune îngerul îți aduc ceva de băut
îngerul se înalță pentru o clipă și îmi aduce în pumni cerul
bea încet frate om spune îngerul de veghe
o viață fără tristețe să ai
îngerul de veghe bate cu o creangă de gutui în cerdac
de patruzeci și șase de ori bate
e ziua ta frate om
e ziua ta paladinule
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon
Bătălia de la Doljești (12 aprilie 1457)
Bătălia de la Orbic (14 aprilie 1457)
Cel de-al doilea asediu al cetății Chilia (23-25 ianuarie 1465)
Bătălia de la Baia (14-15 decembrie 1467)
Bătălia de la Lipnic (20 august 1469 sau 1470)
Bătălia de la Soci (7 martie 1471)
Bătălia de la pârâul Vodna (18-20 noiembrie 1473)
Asediul cetății Dâmbovița (24 noiembrie 1473)
Bătălia din 28 noiembrie 1473
Bătălia de la Podul Înalt (10 ianuarie 1475)
Bătălia din 25 iulie 1476
Asediul Bucureștiului (16 noiembrie 1476)
Bătălia din noiembrie 1477
Bătălia din 1 iunie 1480
Bătălia de la Râmnic (8 iulie 1481)
Asediul cetății Crăciuna (10 martie 1482)
Bătălia de la Cătlăbuga (16 noiembrie 1485)
Bătălia de la Șcheia (6 martie 1486)
Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)
Asediul cetății Trembowla (iunie sau iulie 1498)
Asediul cetății Buczacz (iunie sau iulie 1498)
Asediul cetății Podhajce (iunie sau iulie 1497)
………………………………………………………………………………….
În aceste bătălii, Ștefan cel Mare, Voievod al Moldovei, a învins.
Dacă îți iubești neamul și te mândrești cu faptele de arme ale Marelui Voievod, reține și tu, măcar una dintre aceste bătălii și aprinde lumânare pentru cei căzuți la datorie. Degeaba duci mai departe numele cuiva, dacă nu îi cunoști Faptele. Învață și nu uita! Nu lăsa ca uitarea să învingă!
Adu-le aminte celor care au uitat și învață-i pe cei mai tineri ca tine!
Cu respect,
Eduard Dorneanu
Mălini-2 Iulie 2017
