ordinul cavalerilor templieri

JUSTIŢIE RESTAURATIVĂ

alerg alături de copiii schmeisser mp 40
afluenţi neidentificaţi ai minimei dureri
transformă ura în antiiluzie

toamna aruncă în luptă trotuarele
corturile militare se retrag din calea
femeilor otrăvite

rămân nestrigate atingerile depresive
acordurile egoismului pur
se sting înainte de a ajunge
la poarta templului

Eduard Dorneanu
Mălini

ADVOCATUS SANCTI SEPULCHRI

unsprezece ierni au învelit gena păcatului
papa urban al doilea a beatificat urmele
călătoriilor sisifice
efectul hipnotic produs de palmele călăilor
a minimalizat dreptul primogeniturii
iar adevărul s-a strecurat printre neologisme
îmbătat cu absint şi litere arabe

godfrey de bouillon a ridicat de pe câmpul de luptă
capetele retezate ale copiilor torturaţi
albastrul s-a prelins pe zidurile credinţei
a muşcat din ofrandele lăsate să putrezească
în jurul Mormântului Sfânt
gărzile au fost schimbate cu umbrele
primilor martiri
Domnul a strigat cu vocea regelui-copil:
advocatus sancti sepulchri

Eduard Dorneanu
Mălini

ARGUMENTARE INVERSĂ

perioada confuză dintre două apeluri circumstanţiale
este un supliment reciclat al durerii

şoselele acoperă anevrismele prietenilor comuni

vocaţia suicidară a dimineţilor
marchează cu ,,like” argumentarea inversă

vocativul domină efemerul
mansardele sunt răsfăţate cu lacrimile
prostituatelor incomode

clopotele deschid paranteze
adam se apără de gnosticul rezultatelor parţiale
înotând prin eclipsă

Eduard Dorneanu
Mălini

Gând

Știu că tatălui meu îi e dor de mine. Probabil sunt egoist, dar știu că de mine îi e cel mai dor. Poate și pentru că sunt cel mai înverșunat dintre toți Dornenii. Poate și pentru că sunt asemeni lui : fără frică, neiertător și păstrător al adevăratei Credințe. Da, cred că tatălui meu îi e dor de mine. Acolo, în Slava curată a Marelui Camarad. Unde se rostește Binecuvântarea și Rugăciunea de Credință . . .

Eduard Dorneanu
Mălini – 12 mai/2016

CĂUTĂTORII DE NEFERICIRE

magdalena găteşte mâncare de post
axiomele au nevoie de un singur clocot
oximoroanele aleargă între conservele thailandeze
şi feliile absurd- prozaice
e gata întreb speriat de culoarea pământie a vinului
unde ai găsit aşa o băutură
parcă e stoarsă din oasele morţilor neîngropaţi
Doamne, iubito
nu pot bea un lichid care parcă respiră
nici măcar cu spatele la începutul lumii
nu pot
e vin nobil răspunde magdalena
la orice ceremonie de încoronare se bea aşa ceva
compoziţia este una cu adevărat speciala
sevă de consoane exilate forţat
sângele buzelor muşcate în ultima parte a preludiului
şi
laptele matern
al fecioarelor care nasc erezii

îmi tremură inima dreaptă
Mesii agramate dansează pe masă
ciocnim pahare din care nimeni nu vrea să bea
fiţi binecuvântaţi spune unul dintre mântuitori
merci frumos răspund umbrele din pereţi
valuta se împarte în şase părţi inegale
tristeţea are mirosul idiot al mâncării prost gătite
tavanul scrăşneşte din dinţi
ah

bocancii poruncesc folosindu-se de egoismul miturilor esenţiale
orele exacte sunt lăsate în grija
căutătorilor de nefericire

Eduard Dorneanu
Mălini

EXTIRPAREA SUFLETULUI

patul laviniei este o teză de blasfemie comparată
transferul sentimental devine singura informaţie
care contrazice ordinea lumii

negocierile se consumă ca un preludiu la nivel instinctiv
subconştientul refuză orice protocol de securitate
iar
extirparea sufletului deschide tunele
către venus retrograd

curgerea timpului se opreşte în arterele somnoroase
lavinia invocă noaptea walpurgică
restul atingerilor curg simulând satisfacţia
profetului îmbrăcat în sârmă ghimpată

Eduard Dorneanu

Mălini

GOTHIC 32

asfinţitul se închină tatuajelor de pe braţele lui Thanatos

mă alătur soldaţilor obosiţi care se retrag
către El Alamein

nisipul acuză respiraţia armelor automate
de postsatanism versatil

beau ultimile picături de sânge ale iubitei
ocolesc dunele asediate de vise imperfecte

numerele impare alcătuiesc garda de corp a ecoului

Eduard Dorneanu

Mălini

LAGĂR DE EXTERMINARE PERSONALĂ

livia primeşte a şaisprezecea poruncă prin intermediul şoaptelor evanescente
pentru a sărbători am închiriat deltaplane o fabrică de literatură religioasă
echipa de handbal feminin a oraşului bordelul clandestin al divelor basarabence
camera de gardă a spitalului de urgenţă

nu căuta intrarea în ,,hall of fame” draga mea
este o diversiune platonică menită să disipeze
bătăile suplimentare ale inimii drepte

mă poţi săruta după ce adverbele circumstanţiale
se vor strecura în curtea lagărului de exterminare personală
ador imperfecţiunea traseelor adiacente
şi labirintica tresărire a luminii sfâşiate

Eduard Dorneanu
Mălini

ABISUL DORINŢEI

la recepţia hotelului doi africani fumează pipă
silicoanele loredanei hipnotizează arbuştii ornamentali
şoaptele de cupă pensionarii lacomi de ţigări la bucată

caut o cameră cu un singur pat din care să putem viziona
stripteasul moşilor care aduc cadouri prostituatelor dependente
de rezultatele negative ale echipei moroka swallows
îmi pot permite să achit factura în avans pentru câteva decenii
airbagurile veşniciei vor funcţiona perfect în perioada intimă a căutării

urc gândindu-mă la provocarea zenitală a fumului jertfei
treptele decriptează superficial literele de pe coapsele zeiţei
o mângâi fără să evit gesturile explicite
uşa camerei face o reverenţă ticăloasă

rămaşi desculţi în abisul dorinţei ne dezbrăcăm pe rând
de întrebările celorlalţi

Eduard Dorneanu

Mălini