ACRIBIE

Se topește omătul din curte
E abia începutul lui februarie
Nu știu de ce albul a ajuns o icoană intermediară
Aș putea să fac cruce în fața ei după ce am băut
două pahare
De smoching bishop
Sau
Aș putea rosti o rugăciune curată urmată
De înjurături
Poate va ajuta un bebeluș anencefalic să nu sufere
Când herghelia de mustangi va trece prin fața lui
În căutarea unei femei care șuieră într-o scoică triton
Departe
Într-un loc unde târfele nu poartă ciorapi-plasă
Iar schimbul energetic se face la apus de mângâiere
Sub acoperiș de bancnote noi
Dincolo de soare-plecare
Departe

Culorile ofilite transformă gemetele ioanei în fragmente
Ale unor discuții informale
Chemările ei nu mai slăvesc suferința și așteptarea
Iată
Patul nostru e un biocâmp de unde putem exploata naivitatea
Ceremoniei de henna
Da
Putem subția talia sfinților care au trăit în cărți groase
Pline de urme de ruj
Ce bine Doamne
Viitorul nostru e asemeni unei pagini de gardă
Urmează ordalia
știi bine cât de mult ador
acest exercițiu demodat

Eduard Dorneanu
Din ,,POETICA”-Editura Eikon