MĂLINI

MOTELUL

Tuesday night
Cristina numără fiolele de algocalmin
dacă suma lor este una impară mă va suna
spun repede o rugăciune depresivă
telefonul vibrează

caut disperat patruzeci de euro pentru camera de motel
cum naiba de costă aşa de mult
oricum nu contează
treizecişiopt treizecişinouă patruzeci
am destui bani
urc în maşina Cristinei
Hiron latră la mine umed
da’ bine că ai luat şi câinele cu tine
ai uitat să pui în portbagaj craniile bunicilor
fluierul arbitrului de la ultimul derby
tastatura calculatorului din hol
da’ l-am luat
ne va păzi de drogaţi şi de genii
în ultima vreme Hiron îmi este indispensabil
să ştii

motelul e singura cetate în care o pot asedia cu ochii închişi
deschid televizorul
o doamnă obeză ne sfătuieşte să vizităm Termas de San Nicanor.
Cristina auzi ce spune asta
cică să vizităm Termas de San Nicanor.
ai idee pe ce insulă sau ţară pierdută e locaţia asta
nu Eduard
nu am auzit de un asemenea loc
Cristina se dezbracă cu lumina aprinsă
schimb canalul
vii mă întreabă aruncând cu espadrilele în tavan
Termas de San Nicanorrrrrrrrrrrrrrrr

Eduard Dorneanu
Mălini

VIDUL SPERANŢEI

spre seară agenţia de pariuri este asaltată de personaje confuze
listele evenimentelor sportive sunt citite asemeni scrierilor sacre
banii sunt aruncaţi în vidul speranţei
Pandora sughite din spatele ecranului uriaş
1 x 2
tricourile colorate şi mingile care ocolesc poarta
sculptează rictus obscen pe feţele
căutătorilor de bani nemunciţi

şoferul slăbănog al băncii comerciale
pariază zece euro
crede că Wrexham nu va înscrie Macclesfield va câştiga
iar Sandhausen va învinge la cel puţin două goluri diferenţă
pe Duisburg
împătureşte biletul şi se şterge pe buze cu un gest hilar
omul este superstiţios
soţia îl aşteaptă la intrare tremurând sub umbrelă
mulţumeşte casierei şi înjură în gând
asta crede el că aduce noroc

doamna Mireluş aduce biletele soţului ei
douăzeci de euro sunt pariaţi pentru victoria lui Freiburg
în faţa Borusiei Dortmund
Mireluş priveşte casiera lung şi îi cere explicaţii privind
modul de joc
cei din spate încep să înjure iar liceenii ameninţă vulgar
biletele cu victoria celor de la Freiburg sunt aruncate pe jos
Mireluş strigă răguşit
puştanii râd nepăsători

pensionarii de la blocul Turn joacă un bilet comun
Donegal Celtic trebuie să învingă pe Glentorant
în meciul Olhanense-Moirerense ar trebui să se înscrie
mai mult de trei goluri
iar scorul final al partidei Honved-Ujpest
să fie alb
biletul este jucat pentru suma de cincizeci de euro
absurditatea gestului miră pe eroii anonimi ai posterelor
care veghează automatele de cafea
casiera nu are timp de fumat
mestecă cu un aer nefericit gumă de mestecat
1×2 1×2
oameni pot fi traficaţi de hârtii inutile
rezultatele fantasmagorice extenuează imaginaţia
geniilor de cartier

aştept să treacă ploaia
demonii ligilor inferioare de manipulare în masă
adună metrosexualii în grupuri strategice
rezultatele parţiale sunt aşteptate cu paharul de vodcă în mână
din păcate loviturile de pedeapsă nu pot fi ratate
eliminarea jucătorilor
este totuşi definitivă

Eduard Dorneanu
Mălini

CATERING

buzele mov ale Fridei sprijină tăcerea
coroanele de flori adună numele prietenilor rătăciţi
palmele mele crispate acoperă absenţa cuvintelor
catafalcul are o mişcare hipnotică

Moartea îşi cere scuze fotografiilor de familie
eu ating aerul celeilalte lumi
preotul mângâie cărţile de vizită ale antreprenorilor
corul repetă troparul mucenicului adormit
rudele aleg o firmă de catering care poate cosmetiza nepăsarea
transpir abundent sub asaltul privirilor
nu mai ştiu

părinţii stau deoparte asemeni unor veterani de război
un puştan filmează picioarele femeilor
încep discuţiile despre înviere şi mântuire
Frida are buze mov şi cearcăne albastre
da. . .

Eduard Dorneanu
Mălini

BLOCADA DILETANŢILOR

ultimul octombrie depresiv arde mocnit legea salică
moaştele sfântului nectarie sunt revendicate
de alpiniştii utilitari în concurenţă acerbă
cu ofiţerii secunzi ai cuirasatelor reciclate

pelerinajul preoţilor
este pus în pericol de blocada diletanţilor
alocuţiunile se rostesc în faţa sicriului închis

monedele trec dogma la ora de toamnă
e nefiresc de previzibilă
rugăciunea

Eduard Dorneanu
Mălini

PERIFERIA ALBASTRULUI

gabriela este fiica unui asasin necunoscut
curtezanii ei flirtează sub ameninţarea
unor arme cu recul paranoid
mă întâlnesc cu ea la periferia albastrului
joncţiunea produce dezechilibru intrigii
urbane
cafeaua decofeinizată opreşte cronometrul lunetistului
nu este nimic criptat
totul ţine de nivelul de elevare al călăului

sute de pleoape închid hemoragii
pereţi şchiopi abuzează icoane întunecate
gabriela îmi explorează buzunarele
nu fumez zăpăcito îi spun asaltându-i buzele
iar ai uitat. . .

Eduard Dorneanu
Mălini

JUSTIŢIE RESTAURATIVĂ

alerg alături de copiii schmeisser mp 40
afluenţi neidentificaţi ai minimei dureri
transformă ura în antiiluzie

toamna aruncă în luptă trotuarele
corturile militare se retrag din calea
femeilor otrăvite

rămân nestrigate atingerile depresive
acordurile egoismului pur
se sting înainte de a ajunge
la poarta templului

Eduard Dorneanu
Mălini